Muzeul de Artă Cluj-Napoca (MACN), instituţie publică de
cultură aflată în subordinea administrativă a Consiliului Judeţean Cluj,
organizează, în perioada 21 mai – 7 iunie 2015, o expoziţie comemorativă
dedicată evocării operei sculptorului Egon Marc Lövith (1923-2009), personalitate
marcantă a mediului artistic clujean.
Actuala selecţie cu caracter comemorativ include sculptura
ca pe un gen referenţial în ansamblul unei opere al cărei univers inconfundabil
s-a construit în timp, cu o vocaţie obstinantă a clasicităţii (proporţii juste,
echilibru, claritate, armonie), pe temeiul unui substrat bine stăpânit de
esenţă expresionistă, generat de tragismul propriei existenţe, precum şi de
afinităţile ideatice şi culturale cu formulările plastice de factură militantă.
Cele 21 de lucrări de sculptură din patrimoniul Muzeului de Artă Cluj-Napoca
atestă, cu o coerenţă remarcabilă, personalitatea puternic conturată a unui
artist care şi-a consemnat în "formă” şi "volum”, uneori de o subtilă vibraţie,
alteori dramatice şi profunde, meditaţiile în faţa lumii trăite şi cunoscute
sau a aceleia pe care doar o întrezărim. Arta sa a căutat mereu să fie sever
circumscrisă unui enunţ artistic consistent, ce înnobilează, în care sensul
devenirii plastice vizează "esenţa” ca suport absolut pe care se edifică
originalitatea universului artistic.
Născut la 21 mai 1923, într-o familie evreiască modestă din
Cluj, Egon Marc Lövith a locuit în Mexico Districto Federal în perioada
1926-1936. Familia Lövith a părăsit oraşul Cluj, după ce renumitul atelier de
ceasornicărie aflat în proprietatea tatălui său, Max Lövith, a fost vandalizat
de către bande extremiste. Dispariţia capului familiei, survenită în anul 1934,
îl determină pe tânărul Egon Marc să părăsească Mexicul, el revenind la Cluj,
în 1936, împreună cu mama şi sora sa. În perioada Dictatului de la Viena, în
primăvara anului 1944, familia Lövith este dusă în detaşamentul de muncă
forţată 110-63 de la Baia Mare, fiind ulterior transferată la Baia şi
Törökbalint. Prin cedare de către autorităţile hortiste forţelor fasciste
germane, întreaga familie este deportată în Bavaria, în lagărele de exterminare
de la Türkheim şi Dachau. Unicul supravieţuitor al acestei tragice experienţe
va fi artistul însuşi, restul familiei sale fiind decimată în lagărele
amintite. În urma intervenţiei forţelor militare americane, în aprilie 1945,
Egon Marc Lövith părăseşte "locul groazei” de la Dachau, revenind în acelaşi an
la Cluj, împreună cu soţia sa, Margo Beuer, o tânără originară din Debrecen, pe
care o întâlnise la sfârşitul războiului în lagăr. În anul 1947, se înscrie la
Şcoala de Belle Arte a Sindicatului Artiştilor Plastici din Cluj, urmând ca din
anul 1948 să frecventeze cursurile Institutului de Arte Plastice Ion
Andreescu, secţia sculptură, la clasa profesorilor Romul Ladea (1901-1970) şi
Ion Irimescu (1903-2005). După absolvirea institutului, devine cadru didactic
în cadrul catedrei de sculptură.
Prezenţa artistului în toate expoziţiile regionale şi
judeţene, organizate la Cluj-Napoca începând cu anul 1948, în expoziţii republicane şi
în mari expoziţii colective deschise în afara graniţelor ţării (Germania,
Italia, Cehia, Polonia, China, India, Finlanda, Egipt, Croaţia, Israel), a
determinat integrarea creaţiei sale în importante sinteze expoziţionale de artă
românească, elaborate de mari instituţii muzeale naţionale (Muzeul Naţional de
Artă a României, Bucureşti; Muzeul de Artă Contemporană, Galaţi; Muzeul de Artă
Cluj-Napoca). Anul 1969 a marcat debutul unei întregi serii de expoziţii personale
şi retrospective, găzduite de importante muzee şi galerii de artă din ţară şi
străinătate. Aceste expoziţii au reuşit să circumscrie imaginea personalităţii
sale artistice, evidenţiind o operă a cărei identitate stilistică a fost în
repetate rânduri consemnată de prestigioşi exponenţi ai criticii româneşti de
artă: Viorica Guy Marica, Livia Drăgoi, Alexandra Rus, Amelia Pavel, Mircea
Ţoca, Gheorghe Mândrescu, Negoiţă Lăptoiu, Gheorghe Arion. Impresionanta
activitate artistică, desfăşurată pe parcursul a cinci decenii, cuprinde şi
importante participări în cadrul unor manifestări internaţionale de mare
anvergură: Festivalul de Artă al Tineretului de la Berlin (1952), Bienala de
Artă de la Veneţia (1954). În anul 2002, Federaţia Comunităţilor Evreieşti din
România i-a conferit înalta distincţie pentru Opera Omnia de artă plastică,
gest care a confirmat încă o dată contribuţia esenţială a acestui artist la
configurarea artei secolului XX.
Lucrările sale figurează în importante patrimonii muzeale
naţionale (Muzeul Naţional de Artă a României, Bucureşti; Muzeul de Artă
Cluj-Napoca; Muzeul de Artă, Braşov etc.) şi internaţionale (Muzeul
Holocaustului Yad Vashem, Ierusalim; Memorial Holocaust, Dachau), precum şi
în prestigioase colecţii particulare din ţară şi străinătate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu