Lansare de carte
Parintele Emanuil Giurascu
Libraria Sophia, Bucuresti
26 martie 2015
Dacă nu s-ar fi călugărit şi nu s-ar fi pustnicit, autorul
acestei cărţi (autor pe care l-am cunoscut şi faţă către faţă, nu doar prin
intermediul acestei cărţi) ar fi ajuns cu siguranţă un scriitor apreciat. Este
uimitor pentru mine cum un om crescut la şcoala violentă a artelor marţiale, a
muzicii rock, a şpringarilor are o sensibilitate dostoievskiană a inimii, care
îl ajută să îi portretizeze memorabil, cu har, pe "umiliţii şi
obidiţii" , pe "oamenii sărmani" violentaţi de mentalitatea
capitalistă şi consumeristă a Occidentului. De neuitat rămân în memoria
cititorului chipul bunicii care a sădit în sufleţelul nepoţelului grăuntele
credinţei, rămăşiţele satului tihnit de altădată, marile figuri ale
duhovnicilor pe care i-a născut monahismul românesc, chipurile iconice ale
sihaştrilor neştiuţi ai României.
De la prima la ultima ei pagină este o carte animată de
duhul pocăinţei necurmate. Citind-o, mi-am reamintit un lucru simplu, dar care
prea des cade în uitare: a fi creştin ortodox înseamnă a lupta până la moarte
cu patimile tale. Nu e suficient, ba chiar este primejdios să te conformezi
unui standard exterior, să îţi contabilizezi faptele bune sau părutele tale
fapte de laudă, să îţi adormi conştiinţa cu gândul că ai îndeplinit faptele
credinţei, că ţi-ai îndeplinit datoria faţă de Dumnezeu. Formalismul şi
legalismul pîndesc viaţa fiecăruia dintre noi. Singurul reper în viaţa
duhovnicească rămâne glasul conştiinţei proprii, sădite în noi de Ziditorul a
toate. (Ciprian Voicilă)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu