Cornel catre Ana

Romania de-altadata

Colectii si Colectionari

Cartofilie

Am sa va prezint mai jos cateva exemplare de carti postale

circulate pe parcursul anului 1952.

Dincolo de elementele de cartofilie si, uneori, de stampilografie,

acestea impartasesc un crampei din viata sotilor Ana si Cornel Munteanu.

Ea, aflata la Dorohoi, locuind pe strada Petru Rares, la nr. 20.

El, fie la Cernavoda, fie la Chirnogi, Oltenita.

In penitenciare.

Cine este cat decat familiarizat cu acea perioada, in care noua putere,

comunista, se rafuia cu propriul popor, indeosebi cu reprezentantii "vechii"

intelectualitati, va percepe multe din randurile relatate.

Pentru ceilalti, am sa punctez cateva "indicii" in comentariile mele...

Directiunea Generala a Penitenciarelor Expeditie. Nr. 21.
Completare extrem de pretioasa facuta de catre dl. Grecu Dan Simion:

"Căsuța Poștală nr. 2 Cernavodă = Lagărul de muncă Columbia-Cernavodă, 

la km 0 al Canalului 

(doar că ștampila de cenzură pătrată trebuie să aibe numărul 41."

Ceea ce, la o privire mai atenta, este adevarat.

"Draga mea

Primit toate, multumesc. Ai exagerat cu efectele si lada si mi-am 

complicat unele lucruri. Mai trebue chiloti. Cheia de la lada?

De poti si 25 lei. Daca ai nevoe nu vinde radio lui V. Bordei.

Plateste greu, probabil si Fortunescu. Scrie-mi daca nu ai neplaceri.

Mediteaza daca sa nu iei functie acolo sau mai bine aiurea, pare

ca asa ar fi mai bine. Merita atatea sacrificii? Sarutari Margaretei,

Elenei si lui Victor daca n'a plecat. Puteti scri mai des. Sunt sanatos.

Vorbitor nu s'a anuntat, posibil peregrinam. Meditez mereu la toate,

mi-e dor de toate si astept sarutandu-te. Cu drag Cornel".

9 aprilie 1952. 

Intreaga corespondenta reprodusa este efectuata cu creionul. Chimic.
De aceea s-a si pastrat in conditii optime
 in ciuda celor peste cincizeci de ani scursi de-atunci.
Este un scris ingrijit, citet, in cea mai mare parte corect din punct de vedere 
gramatical. De unde si concluzia paturii sociale din care facea parte Cornel.
Ana a fost nevoita sa-si ia serviciu. Probabil ceva munca necalificata.
De asta aveau parte femeile cu un anumit statut din acele vremuri (sotie
de detinut politic, provenind din vechea "oranduire").
Episodul cu vanzarea radioului spune si el cate ceva.
Era perioada cand cei "pusi la index" isi vindeau, pe mai nimic,
mobila, bijuteriile, tablourile... De case nu mai putea fi vorba;
se nationalizasera intre timp...
"posibil peregrinam" surprinde o alta realitate; detinutii erau mutati 
dintr-un loc de detentie in altul, adesea prin marsuri efectuate pe jos.
Bun "prilej" de a-i mai imputina...
Despre "lada" vom mai vorbi.

"Draga mea

S'au suspendat pachetele. Daca n'ai trimis pana acum si vorbitorul pana 

ce va vom instiinta. Raspunde-mi daca ai mai primit o c.p. Eu am primit tot

si multumesc. N'am chiloti. Iti scriam ca daca ai nevoe de bani sa nu vinzi 

radio lui V. Bordei ca plateste greu. Probabil si Fortunescu. Puteti scri mai des

si vreau sa stiu de greutatile si oboseala prea grea. Meditez daca nu e bine

sa iei serviciu in alta parte. Ia legatura cu Margareta sau fetele. Sarutari 

fierbinti si Hristos a inviat !. Scrie ! Dorindu-va Cornel".

22 aprilie 1952. 

Un adevarat act de curaj sau de...nestiinta.
Apropo de urarea traditionala, crestina, de Sarbatoarea Pastelui.
Problema radioului de vandut revine. Probabil printre putinele
obiecte de valoare ramase nevandute...

Completare extrem de pretioasa facuta de catre dl. Grecu Dan Simion:

"Căsuța Poștală nr. 5 Oltenița = Colonia de muncă agricolă Chirnogi".

Intre timp a avut loc si stabilizarea monetara.

"Draga mea

Adresa corecta la Chirnogi este Casuta postala No 5. Oltenita, Raion Oltenita.

Rog pachet cu alimente. Se primeste orice afara de bomboane, chiar mai des. 

Poti pune si efectele, chiloti, camasa, oglinjoara, vesela. Vom avea nevoe de 

incaltaminte dar cand iti voi scrie sa astepti. Bocancii trimisi nu-i mai am.

Banii i-am primit. Daca nu vei putea face rost de alta incaltaminte, poate

pantofii de crep pus talpa. Dar astepti intai. Scrie des, spune-i si Margaretei

sa scrie. Nu uita de pachete. Ti-am scris 5 scris. si am primit 2.

Cu drag al tau Cornel."

20 mai 1952.  

Cornel si-a schimbat "domiciliul". La Chirnogi.
Probleme sunt destule, de zi cu zi as spune;
mancare, imbracaminte si incaltaminte.
Nu va mirati ca nu era voie sa se primeasca bomboane;
cei in cauza erau pedepsiti; nu erau lasati sa moara de foame dar
nici sa se bucure prea mult de viata. De unde atata rasfat!
Cornel nu mai avea bocanci, "element" foarte important in "viata de ocnas".
In randurile de mai jos o sa intelegeti si de ce...

"Draga mea.

S'a stabilit vorbitor la 18 a fiecarei luni, in Iunie se primeste si la 8.

Sunt insa 5 km de la gara Oltenita. Pachetele de alimente pot avea 5 kg neto

si fara bomboane si cofeturi. Mi-a prins f. bine pachetul primit cu alimente

si efecte. Sa nu mai trimiti tigari ca ne da aici nici lame, servete, batiste.

Am un bagaj enorm care face mari greutati la tinut in sac si mai ales la drum.

Toate trebue sobru. Lada am abandonato. Am pierdut numai bocancii.

Sunt sanatos pana acum. Am avut o gripa usoara dar am biruit-o. 

Sfaturile tale, de un realism concis, mi-au facut bine si vestile. 

Scrie mereu. Cu adanca afectiune Cornel".

29 mai 1952.

Acum va dati seama, cred, care a fost situatia cu lada si bocancii.
Mutati de colo colo, detinutii isi duceau cu ei toata "averea".
Lada a fost prea grea si a trebuit sa fie abandonata.
Este posibil sa fi fost interzisa prin "regulament" si inlocuita 
cu un sac. Ma indoiesc ca bocancii s-au pierdut.
Mai plauzibile sunt variantele cu "confiscarea" sau "deposedarea"
din partea unui alt detinut (poate de drept comun) ceva mai 
"atletic". De ce nu si de catre un gardian...
Relevanta si obligativitatea unei tinute "sobre".

"Draga mea

Vorbitorul il am la 18, dupa alfabet. Primit scrisorile si pachetele. 

Painea mai bine uscata, taiata si uscata cum ai mai trimis c'a mucegait.

Trimite o chinga pentru hernie pe stanga, probabil no 95 dar potriveste-o 

tu dupa masura mai adusa. Nu e grav pentru operatie dar ma supara la

lucru. Poate o aduci cand vii. Voi cauta sa lupt si cu acest ghinion. Ma 

bucur si doresc mult sa te vad. Adu ce crezi si in plus o fotografie de-a ta.

Timpul nu trece asa repede cum zici si asta nu din plictiseala dar voi incerca.

Scrisorile tale ma ajuta mult. Poti folosi ceva din fructe si gradina. 

Multumesc Margaretei pentru scrisori, fructe, brinza, ardei. 

Te astept cu dor. Intereseaza-te la abr. Cornel".

3 august 1952. 

Apar si problemele de sanatate, mai serioase.
Fie din cauza muncii (fortate) fie din cauza tratamentului
mai contondent.  
"Voi cauta sa lupt si cu acest ghinion": exprima, concis,
dorinta de supravietuire. Relevata in mai multe randuri
pe parcursul corespondentei.

"Draga mea

Port cu emotie o imagine dela vorbitor. Nu stiu ce vei fi simtit tu.

Scrie-mi cum ai ajuns ce fac toti si despre Marioara. Multumesc la toti

pentru tot ce fac pentru mine si tine. N'am inteles despre divortul lui Mihai

si cine e Amoraritei de care mi-ai spus. Chinga e cam mare dar o potrivesc eu.

Ma ingrijeste cum voi suporta la lucru dar voi lupta. Vezi cum te comporti

caci intoarcerea mea depinde de avizul de acolo. Nu strica sa intreprinzi ceva.

Trimite vasilina si una...mica. Pachetele stii acum ce mult inseamna si te rog

mult. Bocanci daca vei putea iti voi scrie, cred in Oct-Noiembrie.

Scrie-mi de Alec. Ii ravnesc cojocul. Scrie-mi de tine. Cu nespus drag Cornel".

24 august 1952.

Va dati seama ce insemna o intrevedere sot-sotie in acele circumstante...
Pentru amandoi. 
Se apropie sezonul rece si problema bocancilor devine presanta.
Ca si a hainelor mai calduroase...
Eliberarea lui Cornel (numita "intoarcere") depindea si de 
un aviz (favorabil) de la locul de munca al sotiei. De unde si sfaturile 
de mai sus.

"Draga mea.

Am primit c.p. si pachetul din 29 Oct. Toba mi-a cam facut bucluc dar a trecut.

Desigur ai taiat porcul asa devreme din cauza greutatilor de care insa nu vrei 

sa spui. Mereu ma urmareste acest gand. Eu, mai binisor, ma pregatesc sa lupt

cu iarna. Nu spui nimic de flanela pe care stiu ca o aveam lucrata. Iti mai 

scrisesem de un certificat de serviciu ca sa fie pentru orice nevoe. Nu spui 

nimic de Elefanti (!), Furtuna. Hozgan a venit ? Cred ca au fost la abr. 

Mi-i tare dor de tine si nu stiu ce ganduri mai bune si mai intelepte sa 

fauresc pe viitor daca voi birui toate greutatile. Sautari Anisoarei si la cei

cei mai iubiti tie. Sotul Cornel."

12 noiembrie 1952.

Cornel se intereseaza de mai multe persoane, probabil rude sau prieteni, 
pe parcursul corespondentei. Se refera despre ei in termeni -"a plecat",
"a venit" care mie imi sugereaza "inchiderea" sau "eliberarea" lor.
Apare inca o data prescurtarea "abr". In contextul de mai sus, eu l-am
tradus cu Abrud. Alt loc de detentie...

"Draga mea

Am primit pachetele si flaneaua, toate f. bine. Sunt tot mai miscat de grija ta

stiind cu ce sacrificii o ai. Eu sunt mai bine. Daca mai ai poti sa-mi trimiti

odata cu alimentele, o pereche izmene. Toate cele spuse de tine sunt de 

circumstanta, a fost pentru moment si o iluzie a noastra. Al. cred ca a venit. 

De sarbatori iti urez toate cele bune si mai mult noroc. Ma duc cu gandul 

si la atatea lucruri frumoase din urma. Nu-mi spui de Hezg si altii de care

te intreb. Cum merge fata cu scoala ? Toate gandurile si toata nadejdea

ti-i trimit cu aleasa dragoste. Cornel".

21 decembrie 1952. 

Cam astea ar fi cele stitute; sa speram ca, in cele din urma,
Cornel a ajuns acasa, teafar; la sotia si fetita lui...