Romania de-altadata
Colectii si Colectionari
Inscrisuri de toate felurile
In episodul cu nr. 2, publicat pe 21 octombrie 2014,
va relatam cateva aspecte care tineau de urmarile, la nivel personal,
ale ultimatumului U.R.S.S. din vara anului 1940.
Mai aveam si un alt exemplu dar, fiind conectat cu o alta realitate si anume
ocupatia sovietica de dupa 23 august 1944, am decis sa-l prezint separat.
Totul porneste de la Decretul Lege Nr. 571/1944
pentru restituirea bunurilor luate de pe teritoriul Uniunii Sovietice
(pe timpul celui de-al doilea Razboi Mondial; n.a.)
Domnul Oratiu Alexandrescu se conformeaza si da urmatoarele declaratii.
11 noiembrie 1944.
Citindu-le veti afla intreaga poveste. Evident, se pot face multe
comentarii asupra cazului in sine dar, asa cum am mai scris
(reproducand vorbele altcuiva), "istoria se scrie de catre invingatori"...
14 noiembrie 1944.
Si documentele justificative:
28 iulie 1941.
3 noiembrie 1941.
7/8 noiembrie 1941.
Fragmente din inventarul celorlalte bunuri...
In urma declaratiilor lui Oratiu, institutiile statului se pun in miscare:
14 noiembrie 1944.
Se observa ca bunurile care fac obiectul povestii noastre ii sunt lasate,
in custodie, declarantului (Oratiu).
Peste cinci ani situatia se schimba...
20 decembrie 1949.
13 iunie 1950.
In acte nu mai apare Oratiu, intre timp decedat, ci fiul acestuia,
Marius Alexandrescu.
Declaratia prezentata in debutul articolului, cea scrisa de mana, are pe spatele ei
o "adnotare", cel putin interesanta (partial nedescifrata)...
pentru spiritul acelor vremuri.
Autorul, cel mai probabil Marius al nostru (pe atunci student),
a riscat mult. Pentru si mai putin putea ajunge la Canal.
De unde, nu s-au mai intors atatia...
"Geo Teo si Romeo
Stau pe branci si scriu in coate
amintiri din facultate.
In regimul democrat
Trebue neaparat
Sa mincam cu toti rahat
nu ma mir
Dar cand S....spune
Ca rahatu-i bun s'anume
E serbet de trandafir
...indescifrabil...
Sus Guv. Groza
si spanzuratoarele
Jos...
sa se traga sforile".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu