Amintiri din copilarie - Despre Eclipsă

Romania de-altădată

Una dintre cele mai recente fotografii luate din târg mi-a atras atenția

în mod deosebit. Și m-a făcut să dau timpul înapoi cu...socotiți și voi câți ani.

Dar până să vă redau rememorările mele, de pe vremea când aspiram să merg 

la grădinițî, iată un colaj cules din presa vremii. 

În timpul eclipsei cu 3 km mai aproape de Soare!

   <<Parasutele au fost suite în avioane? Porniti motoarele! Suim si  noi în cele douã aeronave: operatori cinematografici, cercetãtori de la Observatorul Astronomic, ziaristi. Aparate de filmat, camere fotografice... ciudatã expeditie! 

   Ceasul de bord indicã ora: 7.50. Avionul se desprinde de pistã. Urcãm, asadar, spre Soare. Altitudine: 1.500 metri. Aeronava a strãpuns plafonul norilor si pluteste acum pe o mare de zãpadã. Soarele strãluceste puternic în toatã splendoarea lui. Ia te uitã la el! Habar n-are cel asteaptã...glumeste cineva.

    Ora 8.45, altitudine: 3.000 metri. Sub noi se aflã Tulcea. Cap+compas S. Pe o fâsie cuprinsã între paralelele 45-44 latitudine nordicã si meridianele 28-29 longitudine esticã începe un extraordinar du-te-vino, în urmãrirea Soarelui. Vânãtorii de imagini s-au instalat în dreptul ferestrelor si asteaptã.

    Emotia a pus stãpânire pe operatori ca si pe astronomi, fotografi si reporteri, desi cei mai multi dintre ei au luat parte la... repetitiile cu zbor si filmãri din zilele anteripare. La meridianul pe care ne aflãm, eclipsa începe la 8,27, cu aproape 4 minute mai târziu decât în capitalã. În stânga: Soarele, iar jos, pe pãmânt: lacurile Sinoe, Razelm si undeva, acoperitã de nori, Constanta.

   Jos, pe pãmânt... Desigur cã în aceste clipe, în Capitalã, în orasele si satele patriei, mii, sute de mii de oameni asteaptã cu nerãbdare desfãsurarea eclipsei. Aflãm însã prin radio cã în cea mai mare parte a tãrii cerul era acoperit. Suntem printre putinii care au putut vedea în toatã splendoarea lui grandiosul fenomen ceresc.

   Ora 5.00.Conturul Lunii a început sã acopere discul solar, iar aeroportul Bãneasa ne comunicã: primele avioane cu pasageri au decolat. Si, în zbor orizontal la 3.000 metri, peste norii iradati de razele soarelui, se formeazã, printr-un efect optic, un neasteptat curcubeu. Lumina se îndulceste, ca într-o dupã-amiazã de varã. Soarele a rãmas doar o secerã plinã.

    În dreapta noastrã apare un avion cu reactie care urmãreste fenomenul de la înãltimi mari.

    Ce albastru a devenit cerul! Doar marea mai poate fi asa de albastrã ca o sinealã, închisã, tot mai închisã. Lumina se destramã, fumurie, orizontul norilor pe care plutim se împurpureazã, iar Soarele a rãmas doar o secerã subtire...

    Este ora 9.50 dimineata, când asupra noastrã coboarã înserarea. În aceste momente de neuitat, de pe aeroportul Bãneasa se desprinde alt lot de avioane. Într-unul din ele se aflã un tânãr care s-a obisnuit de mult cu lumina solarã... a sudurii automate. Printr-o întâmplare cu totul surprinzãtoare numele acestui sudor de la uzinele "23 August" aminteste de numele unui mare poet. Îl cheamã: V. Vitman! Si alãturi de el, ca pe bordul astronavelor din romanele stiintifico-fantastico, o tânãrã: inginera geofizicianã Lia Colban.

    În avionul nostru nu se mai aud parcã nici motoarele. Aeronava a aprins luminile de bord, farurile proiecteazã o luminã albã ca în noapte. În aceste clipe unice, în aceastã noapte în toiul zilei, privim Soarele care pentru prima oarã ne apare ca un disc negru. Coroana alb-argintie nu reuseste sã învingã întunericul, iar planeta Venus se aratã pentru douã minute privirilor noastre.

    Deasupra noastrã, la milioane de kilometri, victorioasã, o rachetã purtând fanionul cu secera si ciocanul se îndreaptã cãtre planeta a cãrei strãlucire o zãrim acum. Desi departe de Bucuresti, desi cu trei kilometri mai aproape de Soare, nu ne simtim nicidecum singuri. Plutim într-un Univers familiar, populat de mesagerii omului, de corpuri ceresti fãurite de mâna si mintea lui.

   Faza totalã a eclipdei se terminã. Soarele începe sã lumineze din nou tot mai puternic si chipurile oamenilor, si valurile mãrii, si tractoarele vopsite proaspãt pentru campania de primãvarã, si strãvechii munti ai Mãcinului, si primele fire de iarbã. Se trag ultimii metrii de peliculã, se iau ultimele fotografii si avionul îsi schimbã directia spre Bucuresti.

    Iar noi încheiem acest reportaj cu o mãrturisitã invidie fatã de reporterii anului 1999. Pentru cã ei, desigur, vã vor relata viitoarea eclipsã totalã de Soare de pe bordul unei statiuni interplanetare...>>

PAUL DIACONESCU, ziarul “Scânteia” din 16 februarie 1961

Observarea eclipsei din 16 februarie 1961 in Romania

Toate s-au petrecut întocmai...

Vînju Mare (Corespondentul “Scânteii”)

   “Am mai bine de 65 de ani, dar asemenea noapte în plinã zi nu am mai vãzut. Eclipsa de Soare pe care am avut ocazia s-o urmãresc pe un cer senin nu a fost numai o întâmplare deosebit de interesantã pentru mine, ci pentru toti care am urmãrit-o.

   În urmã cu  câteva zile am ascultat la cãminul cultural o conferintã tinutã de un profesor de la scoalã. El ne-a explicat cum, când si de ce au loc eclipsele de Soare. Toate s-au întâmplat întocmai. Dimineata, nerãbdãtori,  împreunã cu nevastã-mea, uitându-ne prin sticla afumatã, odatã cu ceilalti sãteni de la noi, am vãzut cu ochii nostri ceea ce ni se explicase înainte. Luna a început sã acopere încet Soarele, am vãzut cum s-a întunecat pentru putin timp de-a binelea, ca noaptea, si-apoi Soarele a început sã strãluceascã ca înainte.

   Dupã ce s-a terminat eclipsa, am cerut din nou explicatii profesorilor de la scoalã, tovarãsilor de la cãminul cultural. Trãiesti parcã o altã viatã când stii dinainte ce se va întâmpla, când întelegi cele întâmplate. Ce bine cã avem acum oameni cu carte multã în comunã. Asa cum ne-au pregãtit sã stim cum e cu eclipsa, asa este bine sã ne învete cât mai multe.”

Titu (Corespondentul "Scânteii")

   “Din primele ore ale diminetii, grupuri, grupuri de tãrani muncitori din comuna Corbii Mari s-au  strâns la rãspâtiile ulitelor pentru a urmãri eclipsa solarã. Mai toti aveau bucãtele de geamuri afumate în mânã si priveau spre cer. Cele arãtate în  conferintele tinute în comunã, articole de ziar si la radio, s-au confirmat. S-au fãcut de batjocurã, Dumitru Cãlin Ivan si Dumitru Drãghici, care au proorocit cutremur, ger nãpraznic si uragan ce va ridica oamenii în cer ca sã-i trânteascã apoi la pãmânt. Dacã veneau la conferinte sau la cercul de citit, nu ajungeau de rusine.

   Se apropia ora eclipsei. Nori au fãcut pentru putin timp loc Soarelui atunci când acesta era mai mult de jumãtate acoperit de Lunã. Iatã cã se întâmplã asa cum au spus astronomii - a spus mos Ticã Mãruntelul  celor din jur, amintindu-si de o eclipsã de pe vremea când era flãcãu si în sat lumea credea cã vârcolacii mãnâncã Soarele. - Iatã cã toate se petrec asa cum am auzit la radio, a spus el mai departe. Cât de exact au prevãzut oamenii de stiintã tot ce se va întâmpla. Partidul ne îndrumã spre stiintã, cãci ea ne lumineazã mintea si viata.

Eclipsa de Soare a fost filmatã

  Ieri dimineatã, de la un post de radio- comandã s-a dat semnalul si un mare numãr de cineasti aflati în acest moment la Agigea, Constanta, Murfatlar, Bucuresti, Urziceni, Covesti, Craiova, Cosereni au început filmarea diferitelor faze ale eclipsei solare. Deoarece de la Bucuresti, din cauza norilor, faza maximã a eclipsei nu a putut fi observatã vizual si nici cu instrumente optice, trei echipe de operatori instalate pe avioane au lucrat de la mari înaltimi, reusind cu ajutorul unor filmãri speciale sã fixeze pe peliculã faza totalã a eclipsei. Primele rezultate ale muncii echipelor de filmare vor fi prezentate într-un jurnal de actualitate. Studioul "Al. Sahia" va realiza pe baza imaginilor fãcute ieri filmul "Eclipsa de Soare din 15 februarie".

Ziarul “Scânteia” din 16 februarie 1961

Observarea eclipsei din 15 februarie 1961, in URSS

   In U.R.S.S. au fost lansate mai  multe rachete geofizice (rachetele au ridicat la mari altitudini statiuni geofizice automate)

   La 15 februarie 1961, pe la amiazã, în zona eclipsei totale de Soare , în Uniunea Sovieticã au fost lansate simultan mai multe rachete geofizice inzestrate cu aparate destinate unor cercetari speciale.

    Rachetele au ridicat la mari altitudini statiuni geofizice automate

    Dupã desprinderea  de rachetã a statiunilor automate de altitudine, a fost declansat un sistem electronic care a asigurat orientarea automatã a statiunilor în spatiu. Statiunile au rãmas într-o pozitie stabilizatã în tot cursul zborului prin conul umbrei lunare.

    Cercetãrile asupra coroanei solare si fenomenelor care au loc în atmosfera înaltã în timpul eclipselor de soare sunt efectuate pentru prima oarã cu ajutorul unor statiuni stabilizate.

    Au fost efectuate urmãtoarele experimente:

-cercetarea domeniului de unde scurte  a spectrului coroanei solare cu ajutorul spectografului;

-cercetarea spectrului coroanei solare si a radiatiei solare, reflectatã si dispersatã în atmosferã, în diferite domenii ale spectrului cu ajutorul telespectrometrelor si telefotometrelor;

-mãsurãtori fotometrice asupra câmpului coroanei solare în domeniile de unde scurte, vizibile si infrarosii apropiate a spectrului cu ajutorul electrofometrului si telefometrelor; mãsurarea intensitãtii radiatiei emise de coroana solarã în domeniile de raze x ultraviolet, si vizibil ale spectrului cu ajutorul contuarelor fotonice, contoarelor de cuante roentgen si altor aparate pentru mãsurarea radiatiei; 

-fotografierea coroanei solareu aparate foto prevãzute cu diferite filtre optice si polaroizi.

Rezultatele mãsurãtorilor efectuate de fiecare aparat au fost trasmise prin radiotelemetrie pe Pãmânt, iar fotografiile coroanei solare si spectogramele cu ajutorul parasutelor.

    În afarã de acestea au fost lansate rachete meteorologice înaintea eclipsei, în timpul eclipsei totale si dupã eclipsã pentru  a se cerceta parametrii care caracterizeazã starea stratosferei si a se determina influenta radiatiei solare asupra variatiilor temperaturii aerului în atmosferã. Au fost obtinute materiale valoroase care se aflã în curs de prelucrare si studiere.

 Ziarul “Scânteia”, 16 februarie 1961

 Consemnare publicată în Revista Flacăra, Nr. 7, 18 februarie 1961.

***

Eclipsa din 15 februarie 1961

   Reamintim ca la 15 februarie 1961 s-a produs o eclipsă totală de Soare care s-a văzut și din țara noastră. Conform calculelor  care s-au efectuat, linia care împarte banda totalității în două părți simetrice a trecut pe o foarte mică porțiune din țara noastră și anume la sud, în apropierea localității Zimnicea și în sudul Dobrogei, trecând prin imediata apropiere a orașului Constanța. Banda în care eclipsa a fost totală a avut aproximativ 270 km lățime. Limita de nord a acestei benzi a trecut prin țara noastră în apropierea localităților Brăila, Ploiești, Pitești, Strehaia.

   Faza totală a eclipsei s-a produs în jurul orei 10, durata totalității pentru un punct oarecare de pe linia centrala a benzii fiind de aproximativ 2'30". La București eclipsa a început la ora 8 și 43,7 minute a atins faza totalității la ora 9 și 55,3 minute și s-a terminat la ora 11 și 12,5 minute. Pentru localitățile cele mai nordice ale țării, eclipsa a fost parțială, faza maximă a eclipsei fiind de 0,95, adică 0,95 părți din diametrul Soarelui au fost acoperite de discul Lunii. In secolul nostru, a fost prima dată când din țara noastră s-a putut observa o eclipsă totală de Soare.

 (dupa un almanah al anului 1961)

http://www.lefo.ro/carmensylva/curriculum/astronomie/Eclipsa1/ECL-1961.HTM

Poșta română a realizat, cu acest prilej, o serie compusă din două mărci poștale.

Am intrat și eu în posesia ei...peste vreo doi ani.

Ce îmi amintesc eu...pe vremea aceea locuiam în Constanța,

 foarte aproape de Piața Ovidiu.

Șantierul arheologic de la edificiul mozaicului era de-abia la început. 

Încă de dimineață, piața era plină de lume dornică să asiste la 

un eveniment poate singular în viața fiecăruia. Evident și-o liotă de copii, nu prea

conștienți dar surescitați de...agitația generală.

Cei mai măricei erau deja "dotați". Cu cioburi de geam afumate.

Nu pot să vă mint; nu am reușit să înduplec pe nimeni să-mi dea și mie

"ochelarii" protectori așa încît mai mult m-am necăjit decât m-am bucurat 

de momentele acelea.

Urmarea a fost cî in primăvară, de prin aprilie-mai, de cum s-a încălzit vremea,

mi-am făcut o provizie de cioburi afumate.

M-am uitat eu ce m-am uitat la soare până ce m-am plictisit, căci nu era nimic

spectaculos. Am descoperit însă altceva. Dacă abăteam razele soarelui asupra 

pietrei cubice cu care era pavată piața, smoala dintre rosturi se topea 

și putea fi folosită.

De pildă în a face buzdugane. Adică "pescuiam" șuvițe de smoală ajunsă în 

stare de plastilină și alcătuiam o măciulie în jurul unui băț. Ceva similar

cu vata de zahăr...De unde "războaie" între găștile de puști ai cartierului.

Și cucuiele aferente.

Ca o concluzie; un eveniment ratat m-a dus în schimb la progres.

În domeniul armelor de "altoit în masă".