Despre Viorica - sotie de general

Romania de-altadata

Colectii si Colectionari

Inscrisuri de toate felurile

Cu ceva vreme in urma am gasit, stiti deja unde 

(si daca nu, va invit sa consultati arhiva postarilor mele), 

un plic cu numeroase "inscrisuri". 

Azi le-a venit randul sa vi le prezint. 

Veti gasi afla unele informatii 

destul de interesante, tipuri de documente prezentate in premiera dar 

si doua-trei nume cu o anumita rezonanta...

Bon voyage !

Extract (eliberat pe 28 martie 1938) din registrul CASATORITI pe anul 1908.

Protagonisti:

Paul Miciora, capitan, in cadrul Corpului III de armata.

32 ani, nascut la Bucuresti, domiciliat la ("urbea") Buzau, str. Carol, nr. 40.

Parinti:

Constantin (domiciliat in Focsani) - functionar

Elisa C. Carbova - menagera (adica casnica)

Viorica Grigore Poenaru, menagera

20 ani, nascuta la Giurgiu, domiciliata la Buzau, Bdul I.C. Bratianu.

Parinti: 

Grigore Poenaru - inginer

Florica Grigore Poenaru - menagera 

Casatorie incheiata pe data de 3 februarie 1908 

(ora 8:30, "post meriadiane") la Buzau.

Ca sa se ajunga aici au trebuit prezentate cateva acte si indeplinite 

unele conditii:

- "Publicatiunea" fara opozitie facuta la Buzau pe 22 decembrie 1907.

- actele de dovedire a "etatii"  - adica a varstei, pentru fiecare dintre miri.

- Aprobarea Corpului III de armata pentru casatoria capitanului.  

...si prezentarea actului dotal in original. 

Stiu ca sunteti curiosi asa incat il prezint mai jos:

Treaba serioasa, facuta cu cap si pricepere de avocat.

Nu insist, cine doreste poate face analiza pe text si-mi va da dreptate.

Pe scurt, Viorica are ca dota:

 - 80.000 lei in inscrisuri funciare de 5 %

(jumatate rurale si urbane - Bucuresti) - actiuni, daca vreti.

Inscrisuri depuse (ca dotale) la Casa de Consemnatiuni pe 

21 decembrie 1907 (inainte de "publicatiune")

 - trusou (mobila de casa, albituri, haine si bijuterii) 

in valoare de 12.000 lei.

In concluzie: o domnisoara cu "stare".

2 martie 1927.

Sotii Miciora cumpara, de la avocatul Nicculai C. Brailoiu,

o bucata de pamant de 316, 95 m.p. in Parcul Bonaparte.

Observatii:

 - la aceasta data, Paul Miciora este general.

- cei doi locuiau la Bucuresti, pe strada Caragiale, nr. 15.

- ca pozitionare, Parcul Bonaparte era pe langa strada Londra.

1 noiembrie 1927. Paul incheie un testament (depus la tribunal)

in favoarea sotiei.

21 februarie 1938. Paul Miciora inceteaza din viata.

La acea data cei doi soti locuiau pe strada Londra nr. 37

(este posibil ca pe lotul achizitionat conform documentelor 

de mai sus sa-si fi ridicat o casa).

Paul si Viorica nu au avut urmasi asa ca sotiei ii revine intreaga

agoniseala (vezi si testamentul).

24 iunie 1938.

Viorica Miciora este trecuta in posesiunea bunurilor lasate de Paul

(conform inventarului incheiat pe 4 mai 1938)

iata ce prevedea decizia tribunalului (jumatate indiviza):

 - 51.400 lei (Banca Romaneasca, Bucuresti)

- teren plantat cu vie si pomi roditori de 6,3 ha 

(comuna Stefanesti-Lipovat, jud. Ilfov)

- imobilul de pe strada Londra nr. 37.

Copie eliberata la 10 iunie 1939.

17 noiembrie 1938.

Viorica achita taxele succesorale, conform certificatului de mai jos:

17 decembrie 1938.

Viorica Miciora investeste masiv cumparand, de la Maria N. Gorovei

(domiciliata la Pitesti, b-dul Elisabeta, nr. 55), o suprafata de 75 hectare.

Mosia Livedea se afla in comuna General Dragalina (fosta comuna 

Ciulnita), jud. Ialomita.

Deoarece era bolnava, pentru finalizarea tranzactiei, a fost nevoie ca un 

reprezentant al Tribunalului Arges sa se deplaseze la domiciliul Mariei

N. Gorovei (17 decembrie 1938)

Iata si amplasarea exacta a mosiei.

In partea dreapta, "bucatica" de pamant se invecina cu 

Mosia Bora de Sus. Proprietar: Contesa Paulina Hessenstein.

Un nume "frumos", trebuie sa recunoasteti...

Facand o investigatie rapida iata ce am gasit 

(referitor la un litigiu din Buzau):

  "Istoria confirmă faptul că familia Maican a ocupat o poziţie importantă în România, în perioada interbelică. Tatăl surorilor donatoare, Dumitru D. Maican, a fost implicat, la vremea respectivă, într-un proces, în care era acuzat de folosirea unei însemnate sume de bani publici, cu care ar fi trebuit să doteze armata română în război,  pentru achiziţionarea unor terenuri în zona Gura Teghii. După procesul în care a fost exclus din Ministerul de Război, D.D. Maican a rămas în proprietatea  a peste 24 000 hectare de pădure în judeţul Buzău. Între familia Maican şi fabrica de cherestea Foresta Italo-Română, înfiinţată în 1909 a existat o strînsă colaborare. Una dintre fiicele donatoare a devenit contesa Paulina de Hessenstein"

(sansabuzoiana.ro)

Sa trecem acum la capitolul "pensie" - caci Viorica primea si asa ceva

(in calitate de vaduva de general).

Iata ce inscrisuri am gasit:

21 aprilie 1939 - ciorna.

Cerere de revizuire a pensiei.

Mai aflam cate ceva:

Paul a avut in ultimii doi ani de serviciu gradul de 

General de Brigada "cu gradatie".

Decizia (favorabila) 

Casei Generale de Pensiuni - Comisiunea de Pensiuni

21 aprilie 1939.

Copie eliberata pe 16 iunie 1939.

29 aprilie 1939.

I se comunica Vioricai aprobarea cererii de rectificare a pensiei.

Din cuprinsul documentului rezulta ca se putea acorda (aici nu a fost cazul)

si o "indemnizatie de scumpete".

E o idee, poate se aplica si-n zilele noastre !

Document impaturit sub forma unui plic si circulat 

fara a fi nevoie de timbrare.

1 iunie 1940. Este depusa o alta cerere de revizuire a pensiei.

I se raspunde, favorabil, document care circula la fel ca cel de mai sus.

8 iulie 1940.

Noiembrie 1940.

Retineti cele scrise in coltul din dreapta, sus. 

Va va folosi putin mai tarziu...

Si-o alta modificare, in cuantumul pensiei. Survenita pe 28 octombrie 1943.

Vremurile se schimba; 

au loc deja primele modificari economice, sociale si politice.

La fel si-n viata Vioricai... 

Iata si un prim document destul de interesant; 

in contextul acelor transformari:

Consulatul Frantei la Bucuresti. 3 septembrie 1945.

Viorica depune 8 bancnote franceze (iesite din circulatie).

Aflam din acest inscris si de unde provin (pentru cunoscatorii de limba 

franceza nu va fi nicio problema).

15 decembrie 1945.

Viorica vinde, impreuna cu Cecilia Budeanu, un imobil din Buzau

(bulevardul I. C. Bratianu, nr. 22) mostenire de la mama lor 

(Florica Grigore Poenaru).

Asa aflam ca Viorica a avut o sora (Cecilia) si ca locuiau, la acea data,

impreuna pe strada Washington, nr. 32.

Nu cunosc continutul plicului prezentat in continuare.

Are insa urmele trecutului intiparite pe el asa ca vi le arat si voua...

12 octombrie 1946.

August 1947.

Apar legi noi. Grijulie, Viorica conspecteaza unele prevederi...

Si se conformeaza...

25 august 1947. Franci francezi.

27 august 1947.

28 august 1947.

Monede si medalii de aur.

In aceeasi zi, vine cu precizari catre Banca Nationala:

"Scapa" si de francii francezi. Pe 5 septembrie 1947.

Ciorna pentru Declaratia de impunere globala.

30 septembrie 1947.

La venituri trece urmatoarele:

- 2 apartamente pe str. Londra, nr. 43 

- un loc viran cu 2 odaite (str. Mierlei nr. 3)

- venituri "dupa arenda ce se va fixa".

 - diverse cupoane si dividende

 - pensie si sporul de pensie

Cere sa i se scada urmatoarele:

 - impozitele "elementare"

 - imobilul de pe str. Londra "care a fost sinistrat"

(bombardat ?, n.a.)

 - dobanzile platite la creditul agricol si la B. Sinistratilor

Mai arata ca poseda 50 hectare la Livedia (inseamna ca intre timp a 

instrainat 25 hectare) dar cere sa nu fie impozitata deoarece:

 - in cursul anilor '45, '46, '47 "nu a fost in posesiunea mea ea fiind

lucrata de locuitori in contul lor".

"In plus situatia din 1947 a fost caracterizata prin o seceta exceptionala 

de mare".

12 februarie 1948.

Viorica trece, cu bine, peste un mare hop. 

Multi oameni au ajuns in puscarii in acea perioada;

o adevarata "goana dupa aur".

O nota datata la exact o luna distanta:

12 martie 1948.

Daca nu ma inseala privirea, randurile sunt semnate de catre

Tanti Estera Djuvara.

V-am "prevenit", pe la inceputul articolului, ca veti avea parte 

de unele surprize...

24 martie 1948. O alta depunere/vanzare. 

Sincer, nu dibuiesc si ce...

30 septembrie 1948.

Viorica vinde terenul de pe str. Mierlei nr. 3 (fost Fund. Peles).

Asa stim si cand a cumparat aceasta proprietate

(15 noiembrie 1939) si de la cine: Gh. Petre Visan.

Care l-a dobandit prin succesiune. Pentru ca e un document stufos

si reprezentativ pentru acest tip de "inscrisuri" il voi prezenta separat.

Aici se termina prezentarea mea. 

Nu stiu ce s-a mai intamplat cu Viorica, cu proprietatile ei

(vezi "nationalizarea") sau cu sumele avute in conturi

(vezi "stabilizarea"). Daca mai aflu cate ceva, fiti linistiti, va informez...