Obiectul lunii

Muzeul Național Peleș

Sinaia

iunie 2014

Acoperământ de sicriu

Regina Elisabeta a României (1843 – 1916)

¼ sec. XX

Dantelă frivolité, suveică; bumbac, croșetă

Dimensiuni: 237 x 120 cm

  Acoperământul de sicriu, lucrat de regina Elisabeta și păstrat în patrimoniul Muzeului Național Peleș, a fost executat în tehnica frivolité, cu ajutorul suveicii. Un progres major în studierea și deprinderea tehnicii, s-a realizat în anul 1910, datorită apariției cărții The Art of Tatting (Arta de a lucra cu suveica), scrisă de englezoaica Katherine Hoare, în care apar piese lucrate de ea, precum și dantelele reginei Elisabeta, încurajând lucrul manual. Cartea a fost dedicată suveranei României, a cărei dragoste și cunoștințe artistice au avut un impact deosebit asupra contemporanilor din diverse categorii sociale și din diferite țări ale lumii.    

   Introducerea publicației, scrisă de regină, constituie un mesaj și un îndemn către toate doamnele pasionate și dornice de a învăța acest meșteșug atât de drag ei.

   Patroană a învățământului superior pentru fete, suverana și-a dedicat întreaga viață actelor de binefacere, înființând societăți de caritate. A fost supranumită, de către poporul român, Mama răniților sau Mama tuturor românilor. Ca om de litere, scria cu ușurință în mai multe limbi străine, printre care în germană, franceză, engleză și română, iar împreună cu doamna ei de onoare, Mite Kremnitz, a colaborat la scrierea mai multor opere literare. Și-a ales pseudonimul Carmen Sylva, în traducere ”cântecul pădurii”, publicându-și toate operele sub acest nume literar.

   Broderiile realizate în societățile de binefacere, înființate și patronate de regina Elisabeta, au fost etalate la diverse expoziții, organizate în țară și în străinătate. În anul 1905, la Paris, se deschide expoziția de broderie a doamnei Anna Roth, cea care și conduce atelierul de broderie din România. Împreună cu ea, Elisabeta a lucrat mai multe dantele, de diferite forme și utilități, precum acoperăminte de pocal, de Biblie sau de altar, lucrate pentru Mânăstirile Sinaia și Curtea de Argeș. În anul 1912, se organizează la Berlin, expoziția Die Frau im Kunst und Beruf (Femeia în artă și meșteșuguri), expoziție care a avut un ecou pozitiv în presa vremii.

   Aprecierea reginei Victoria a Marii Britanii cu privire la veleitățile artistice și umane ale suveranei României, este deosebită considerând-o pe Elisabeta o adevărată binecuvântare pentru țara noastră: ”Tot ce spune și face este încântător. Mă fascinează bunătatea și inteligența ei – și ce voce are!”.

   Regina Elisabeta a descoperit această pasiune, dantela lucrată cu suveica, spre maturitate. Pentru a ajunge la performanța de a stăpâni și realiza adevărate opere, asemenea celor păstrate în patrimoniul castelului Peleș (numărul fiind mult mai mare în epocă) era nevoie de îndemânare, seriozitate și perseverență.

   În majoritatea limbilor, termenul frivolite este derivat din cuvântul francez ”frivolité” și se referă la natura pur decorativă a acestor piese textile. Tehnica a fost dezvoltată pentru a imita punctul de dantelă. Datează încă de la începutul secolului al XIX-lea și au fost realizate, în această tehnică, diferite piese vestimentare (gulere, cape, manșete), accesorii (poșete, cercei și coliere), fețe de masă etc. Însăși Elisabeta purta cu mândrie și grație dantelele ei.

  Dantelele reginei, păstrate în patrimoniul muzeului, au fost realizate între anii 1893 și 1916. Adevărate opere de artă, au fost lucrate cu mult talent artistic și pricepere, unele dintre ele nefiind finalizate.

   Acoperământul de sicriu, cel mai amplu obiect din categoria dantele, de mari dimensiuni, este o lucrare nefinalizată. În parcul castelului se află o statuie, turnată în bronz, opera sculptorului Oscar Späthe (1875 – 1944), reprezentând-o pe regina Elisabeta la vârsta senectuții, așezată pe un șezlong și lucrând neobosită la o dantelă, fiind identică cu piesa în cauză, posibil același giulgi.

   În întregime este lucrată cu suveica, în tehnica frivolité, realizată din jocuri de cercuri, formând rețea de motive florale pe întreaga suprafață. Marginea piesei, brodată din litere mari, reprezintă inscripție în limba română, rostită la ceremonialul ortodox de înmormântare: DE UNDE NU ESTE NICI DURERE, NICI ÎNTRISTARE, ÎN LOC LUMINAT, ÎN LOC CU VERDEAȚĂ, ÎN LOC DE ODIHNĂ.

   Dantelele reginei Elisabeta, astăzi piese de muzeu, au fost lucrate cu suveica de aur, gravată cu monograma reginei Elisabeta. A fost primită cadou de la mama ei, principesa Maria de Wied, în anul 1875 și se păstrează în patrimoniul Muzeului Național Peleș, în categoria tezaur, fiind o piesă de o mare valoare, atât artistică cât și memorială.

Izabela Török,

muzeograf