Shen Yun

Jurnal american (15)

Golden State - Orasul Ingerilor

Nokia Theatre L. A. Live

22 martie 2014

Compania Shen Yun, cu sediul la New York, a fost infiintata in 2006 

si reuneste artisti chinezi din intreaga lume.

Am vazut spectacolul prezentat si in turneul din 2007. 

La Kodak Theatre, acolo unde se decerneaza Premiile Oscar.

Pe timpuri, China era cunoscuta ca fiind Pamantul Divin (Divine Land) 

iar cultura sa minunata se spunea ca a fost adusa din Ceruri.

Misiunea, declarata, a acestei intreprinderi este tocmai reinvierea 

culturii autentice chinezesti.

Dintre cele 14 spectacole programate in turneul californian, eu am ajuns 

la cel de-al zecelea. 

Si pot sa spun ca interesul spectatorilor a ramas la cote ridicate. 

Si ca dovada, dintre cele 7100 de locuri cat are capacitatea 

Nokia Theatre aproape 90 % au fost ocupate.

Intrarea s-a facut in "mod controlat" in sensul ca ne-am simtit aproape ca la aeroport. 

Peste tot erau afisate regulile pe care trebuia sa le respectam pe timpul spectacolului. La loc de cinste: interzicerea cu desavarsire a filmatului sau fotografiatului sub orice forma.  Si drept marturie ca oamenii (de ordine) nu glumesc: in pauza spectacolului s-a anuntat ca mai multe persoane au fost conduse in afara incintei pentru ca n-au respectat aceasta regula. 

Asa ca, pentru exemplificare, am ales calea reproducerii unor imagini din materialul publicitar pus la dispozitie, in parte gratuit (restul: 2 dolari).

Spectacolul in sine a fost o adevarata feerie: matasuri, culori, muzica incantatoare. 

Decoruri, in cea mai mare parte interactive, afisate pe fundalul scenei.

Despre calitatea performantei artistice a dansatorilor nu va pot spune decat ca a fost fara egal. De fapt, nici nu am putut separa prea bine dansatorii prim-solisti de ceilalti, "comuni" sa le spun. 

Carcotas din fire, chiar am urmarit sa vad daca nu apare vreo greseala, omeneasca in fond, vreo desincronizare, ceva. Ei bine, nici pomeneala. Aproape de perfectiune chiar as putea spune. 

Cate ore de antrenament si de cate sacrificii au fost necesare din partea artistilor implicati nu vom sti niciodata.

Intreaga evolutie a dansatorilor a fost acompaniata de catre o orchestra amplasata in fata scenei.  Formata din instrumente traditionale chinezesti dar si dintre cele clasice. Calitatea interpretarii ca si a acusticii salii iarasi fara cusur.

Ca si la primul spectacol vizionat au fost si momente "politice" sa le spunem. Despre lipsa unor libertati in China comunista sau despre religia budista. cu unele trimiteri "tibetane"...

Printre minunatele "povesti" ale dansului clasic chinezesc, au fost intercalate si prezenta a doua soprane si a unei interprete, absolut incantatoare, la "erhu" un fel de vioara tanguitoare (solista Xiaochun Qi) - un instrument "gazduit" si de Kitaro pe unul dintre albumele sale.

In concluzie, un spectacol absolut de neuitat, intr-un loc special al Downtown-ului din Los Angeles, intr-o organizare fara repros, tipica super-eficientei americane.

Poate n-or mai trece inca sapte ani pana sa regasesc aceasta magie...