miercuri, 26 februarie 2014

Iurie Darie




Amintiri din copilărie



     Așchiuță, Paganel, Căpitanul Val-Vartej...sunt numele unor personaje care, unora dintre noi aflați la o vârstă ceva mai "matură", ne trezesc nostalgii. Sunt rememorări ale unor vremuri demult apuse când purtam, dupa caz, rochițe sau pantalonași scurți. Personaje care populau ecranele televizoarelor , adevărate "cutii magice"...Chiar dacă nu erau color..
    Și mai era și Iurie Darie...În emisiunile lui, de obicei duminicale, ne desena în cărbune, pe planșe mari, albe, tot felul de eroi; oameni sau animale. Cu o dexteritate și mai ales rapiditate ieșite din comun; cel puțin asa ne părea nouă atunci, acum...jumătate de veac (!)
    Mi-am amintit de el deunăzi, răsfoind o carte... 


Tipărită la Editura Ion Creangă în 1987. 
Aflată, prin volumul de față, la a IV-a ediție (adăugită).
Datele edițiilor anterioare: 1965, 1973 și 1978.


M-am gândit ca nu ar fi rău să facem cunoștință cu Iurie Darie și în calitatea lui 
de desenator, în afară de cea de actor de teatru sau film...


Observație: la data apariției acestei ediții, ne aflam în plină perioada de "economii" pentru plata datoriei externe...Drept pentru care și hârtia folosită a fost de o calitate îndoielnică...
să-i zicem. De unde și "transparența" imaginilor prezentate.





Dacă vă întrebați de unde până unde a ajuns Iurie Darie să deseneze aflați atunci că 
a fost atras de acest domeniu în egală măsură cu cel al actoriei. 


De fapt, a dat examen atît la Institutul de Arte Plastice cât și la cel de 
Artă Teatrală și Cinematografie...



...Și a reușit la amândouă...



A ales totuși actoria, urmând IATC-ul  la clasa marilor actori și profesori 
Mihai Popescu și Marietta Sadova.



Absolvent în 1952 debutează, un an mai târziu, în Nepoții gornistului; 
alături de Marga Barbu și Liviu Ciulei...





Iurie Darie
14 martie 1929, Vadul Roșu, Soroca - 9 noiembrie 2012, București.

***Pentru unele date prezentate mai sus m-am folosit de articole publicate pe 
cinemagia.ro și wikipedia


2 comentarii:

  1. Este o carte care inca mai are loc ( de cinste ) in biblioteca mea. Citesc din ea cu placere fragmente si-mi dau seama ca nu s-a schimbat nimic de pe vremea in care purtam si eu matricola scolara pe uniforma. Poate doar telefonia mobila prea-existenta si comportamentul necivilizat. O zi buna.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ma bucura reactia dvs; au fost timpuri cu bune si cu mai putin bune dar...au facut parte din adolescenta/tineretea.maturitatea noastra...Va multumesc pentru atentia acordata si sper sa gasiti si alte postari care sa va fie pe plac sufletului dvs.

    RăspundețiȘtergere