Asa cum a fost

Romania de-altadata

Inscrisuri de toate felurile (XXVII)

Colectii si Colectionari

    Cred ca am mai mentionat un lucru: uneori nu este nevoie de prea multe imagini sau documente pentru a putea creiona o stare de fapt sau un destin. Asa este cazul si acestui articol...

Am plecat de la doua "inscrisuri" primite mai mult in joaca pentru ca la prima vedere nu-mi spuneau nimic deosebit (ca in atatea alte cazuri).

Initial, nici nu am vrut sa primesc acest Carnet pentru frecventarea institutelor caci in afara de coperta nu mai continea nimic. 

Popescu N. Constantin a urmat cursurile Facultatii de Drept, Institutul de Drept Public (Drept Public si Drept Constitutional aprofundat) pe parcursul anului 1934. 

In mod normal ar fi trebuit sa fie avocat...

  Continuand munca de scotocire am gasit aceasta fotografie. Foto-Royal. Follender & Kuttler, Bul. Elisabeta, 8, Bucuresti. Studio foto pe care l-am intalnit numai la fotografii facute pana la Instaurarea Republicii Populare Romane (30 decembrie 1947) ca sa nu spun chiar mai devreme. Stampila, cu greu descifrata, are inscriptionarea: Colegiul Avocatilor Jud. Ilfov, R.P.R. Si ca sa fim si mai clarificati, Pe spate sunt trecute urmatoarele: "avocat Constantin Popescu Dosar Nr. 2329 Str. Petrescu XIII (nu are nicio noima pentru mine !) Nr. (indescifrabil)". Probabil ca a activat ca avocat putin timp dupa schimbarea de regim...Cele de mai jos raman, cred, in continuare valabile.

Atata doar ca in 1951 l-am regasit intr-o Carte de Identitate din care rezulta altceva. Anume ca era angajat la Intreprinderea de Stat Electroaparataj, Bucuresti (incepand cu 18 februarie 1953) in sectia Turnatorie...

   Scotocind printre sutele de poze din sacosa care continea si documentele prezentate i-am gasit si fotografia...Din anii '60, ne infatiseaza imaginea unui barbat "muncit", fara o prea mare multumire intiparita pe figura. Cel putin, mie asta imi inspira. 

  Nu cunosc alte amanunte dar nu ma pot opri sa nu fac o analogie. Cu destinul nasului meu de botez, avocat de dinainte de 1947. Intr-o noapte a anului 1951 a fost ridicat de acasa si dus cu o masina a Securitatii intr-un loc necunoscut. Dupa aproape un an sotia lui (mama a unui baietel de nici un an) a aflat, dupa cautari si batai pe la numeroase usi, ca era in ancheta si ca va fi eliberat in curand. Cand a venit acasa nasul meu a cerut sa nu fie intrebat niciodata unde a fost si ceea ce s-a intamplat cu el acolo. Atata a putut spune: a fost anchetat pentru ca a fost avocat si trebuia stabilit daca nu a "oprimat" vreun reprezentant al partidului sau clasei muncitoare. Sansa lui a fost ca intr-un proces cu aceasta tenta l-a scos nevinovat pe acel cineva implicat. Altfel, urma sa ajunga detinut la Canal.

  Mult timp nu si-a gasit de lucru; pana la urma tatal meu, functionar, a reusit sa se roage de un sef si sa-i gaseasca un post marunt si apoi de consilier juridic. Cand vremurile s-au mai normalizat, si-a putut profesa din nou meseria. Toti din familie spunem ca a avut si-un pic de noroc. 

Cat noroc a avut si Popescu Constantin nu mai stiu...