Instrumentul lui Hans Reichel

Centrul de Cultura Arcus

Povestea Daxophonului

Galeria din Grajd

8 noiembrie 2013

   Centrul de Cultură Arcuș aduce pentru prima dată față in față Daxophonul 

cu pictura într-un eveniment live.

Expoziție: 

Povestea DAXOPHONULUI – instrumentul lui Hans Reichel

Vernisaj: 8 noiembrie 2013, ora 18:00, Galeria din Grajd

Curator: Anca Schütze – Germania

Concert: 

Kazuhisa Uchihashi – Japonia (daxophon și chitară)

Happening: Ramon Grosos – pictură 

8 noiembrie 2013, ora 19, Castelul Szentkereszty

Autobuz: 17.30 din fața Teatrului, intrare liberă

  Hans Reichel s-a născut la 10 mai 1949 în Hagen-Germania. Încă din copilărie și-a manifestat interesul pentru muzică, studiind vioara și cântând în orchestra școlii. La 15 ani, influențat de curentul rock al anilor 60 a schimbat instrumetul, învătând singur să cânte la chitara. Câțiva ani mai târziu il intalnește pe Eroc, cu care va avea o colaborare de durată. Primul album Wichlighauser Blues este înregistrat în studioul improvizat al lui Eroc in primavara anului 1973, fiind scos pe piață în toamna aceluiași an de FMP Berlin. Un an mai târziu ia nastere primul și singurul său disc de vinilin cu piesele Old Tune și Heimkehr der Holzböcke.

     Numele lui se face din ce in ce mai des auzit în lumea muzicală a Wuppertalului și nu numai.   Concerteaza cu diverși artiști consacrați, printre care și Rudiger Carl cu care va scoate pe piață în 1978 albumul Buben, de data aceasta Reichel la vioara. Ceea ce stârnește interesul este și inventivitatea lui Reichel. La inceputul anilor 70, situația materială nu îi permitea să își achiziționeze o chitară performantă, dar demontează și transformă o chitară obișnuită, uitată de un prieten în locuința lui. Se foloseste și de obiecte casnice pentru o obține sunetele dorite: perii, linguri și chiar și un aparat de ras. Pe parcursul anilor, intenția lui nu este să modifice chitara în așa fel încât să-i pună în evidență sunetul obișnuit, ci să o transforme în ceva nou și sunetul să fie imprevizibil. Instrumentele lui transportă în toate caracteristicile lor identitatea celui care o 'cântă'. Nu putem face o paralelă intre evolutia muzicală a lui Reichel și cea a instrumentelor lui. Într-adevăr chitarele  lui s-au transformat de-a lungul timpului, oferindu-i posibilitatea să se exprime mai divers, însa vocabularul muzical rezultă din calitatea sunetului, care a fost dinainte stabilită. Giuseppe Coli scria în 1998 : " Muzica lui Reichel este bogată, adâncă si misterioasă, este diversă și complexă; fără a fi 'grea'; este frumoasă, fără ca vreodată să fie 'drăguță'. Printre altele e plină de umor, ca apoi să fie plină de tristețe. Ea este ca viața. Sunetul ei este fără îndoială unic. Dar inainte de toate este melodică..."

  Reichel își lasă timp între albume, uimind însă de fiecare dată cu originalitate, calitate și lipsa compromisurilor. Cea mai mare aventură muzicală a lui Hans și Eroc este munca la albumul Kino. Numele vine din japoneză și înseamnă  "ieri".  Au fost câteva luni intense, de nopți nedormite, certuri și o mulțime de idei. Într-una din dimineți, după o noapte petrecută în studio, la micul dejun Hans "maltrata" o bucată de placaj (pusă pe marginea mesei) cu arcușul viorii, încântat de sunetele obținute. Această întâmplare a stat, de fapt, la baza invenției daxophonului.

  Primul CD înregistrat exclusiv cu Daxophonul  a fost Shanghaied on Tor Road. Rubberneck scria în 1993 (S on TR) is a crowning achievent for the german guitarist, luthier, improviser: stylistically varied, sonically outrageos(...) A record destined to be a classic. Every home schould have two.“