General de Brigada Ioan Dragalina

Muzeul Militar National Regele Ferdinand I

Personalitatea lunii noiembrie

Bucuresti

2013

  S-a născut la 16 decembrie 1860 în oraşul Caransebeş care, în acea perioadă, făcea parte din Austro-Ungaria. 

  În anul 1859, părinţii săi s-au mutat în România, tatăl său devenind administrator (staroste) al ţinuturilor de graniţă, una dintre cele mai importante funcţii administrative ale timpului. La scurt timp, mama sa, Marta Lazaroni, a rămas însărcinată, motiv pentru care cei doi soţi au hotărât ca naşterea primului dintre cei patru copii să aibă loc în casa părintească. De aceea, cei doi s-au întors la Caransebeş, unde tânărul Ioan şi-a petrecut anii copilăriei.

   A urmat şcoala primară în oraşul natal, după care a absolvit Şcoala de cadeţi din Timişoara. Şi-a continuat studiile militare la Academia Militară de la Viena pe care a absolvit-o în anul 1884, fiind încadrat, în acelaşi an, în armata austro-ungară. În paralel, a urmat cursurile Facultăţii de ingineri geodezi, experienţă care îi va fi de folos în activitatea sa militară ulterioară.

  Tânărul Ioan Dragalina a acordat o atenţie deosebită şi vieţii personale. Astfel, în anul 1886 s-a căsătorit cu Elena Giurgincă cu care a avut şase copii: doi băieţi, Corneliu – născut în anul 1887, şi Virgiliu – născut în anul 1890, şi patru fete: Aurora, Elena, Cornelia şi Viorica.

  Animat de sentimente profund româneşti, în anul 1887 Ioan Dragalina şi-a dat demisia din armata austro-ungară, trecând Carpaţii în România unde a fost încadrat în armata română cu gradul de sublocotenent. Bine instruit şi cu o vastă cultură militară, a avansat în ierarhia militară, fiind un exemplu de seriozitate şi abnegaţie. Astfel, a avansat la gradul de căpitan în anul 1893, maior în anul 1899 şi locotenent-colonel în anul 1908.

  În toată această perioadă a fost apreciat de comandanţii săi direcţi, motiv pentru care în perioada 1908-1911, locotenent-colonelul Ioan Dragalina a îndeplinit funcţia de comandant al Şcolii militare de Infanterie din Bucureşti. Cât timp s-a aflat la comanda aceastei prestigioase instituţii de învăţământ a armatei, a introdus metode moderne de pregătire a viitorilor ofiţeri, având drept scop alinierea la contextul politic şi militar internaţional, precum şi în vederea apărării intereselor strategice ale României, atât în plan terestru, cât şi pe ape. 

  Pentru meritele deosebite dovedite în ridicarea niveluluiu ştiinţific al şcolii, pentru ordinea şi disciplina instituite în învăţământul militar, a fost decorat cu Ordinul Steaua României, clasa a V-a.

   În aprilie 1911, Ioan Dragalina a fost avansat la gradul de colonel şi numit comandant al Regimentului 34 infanterie Constanţa, fiind deosebit de respectat şi apreciat de subordonaţi şi autorităţile locale. În această perioadă a fost decorat cu Ordinul Coroana României, clasa a IV-a, ca semn de recunoaştere a meritelor sale la comanda acestei mari unităţi.

  În anul 1914, imediat după izbucnirea Primului Război Mondial, a fost numit responsabil cu realizarea sistemului de fortificaţii de pe Valea Prahovei. Un an mai târziu, a fost înaintat la gradul de general de brigadă, achitându-se cu profesionalism de misiunile încredinţate.

  În anul 1916, a primit comanda Comandamentului 3 teritorial, însă nu a păstrat această funcţie decât pentru un timp foarte scurt, fiind numit comandant al Diviziei I Infanterie, cu sediul la Drobeta Turnu Severin, cu doar câteva zile înainte de intrarea României în război alături de Antanta. Marea unitate pe care a comandat-o avea competenţe de acţiune într-o zonă care acoperea o distanţă foarte mare la frontiera de vest, cuprinsă între izvoarele Argeşului şi Calafat, un sector deosebit de sensibil rezultat din vecinătatea cu una dintre puterile adverse: Austro-Ungaria.

Chipiu de general de brigada, md. 1912.

  În august 1916, divizia condusă de generalul Dragalina a luptat cu curaj în zona oraşului Orşova şi pe valea râului Cerna. După ce în dimineaţa zilei de 15 august 1916, Divizia I a atacat la Porţile de Fier, trupele române aflate sub comanda generalului Ioan Dragalina au reuşit la 19 august să ocupe culmile muntoase Alion, Ozoina şi Dranic, eliberând în zilele următoare oraşul Orşova. Ofensiva germano-austro-ungară a fost stopată până la începutul lunii octombrie, Divizia I reuşind să-şi păstreze poziţiile. 

Baston folosit de general pe front.

  Ca urmare a declanșării unei masive ofensive germane și austro-ungare în Valea Jiului (conduse de generalul Paul von Kneussl), în dimineața zilei de 11/24 octombrie 1916, generalul Dragalina a primit ordin să se deplaseze la Craiova, unde a fost numit în funcția de comandant al Armatei I. A decis să ducă lupta în munți, stabilind începerea ofensivei la 14 octombrie. 

   În dimineața zilei de 12 octombrie 1916, generalul Dragalina a luat o mașină, un șofer și doi ofițeri (colonelul Toma Dumitrescu și maiorul Constantin Miltiade) şi a plecat personal în Valea Jiului în recunoaștere, pentru a vorbi cu comandanții aflați în primele linii, deoarece legăturile cu unitățile înaintate erau întrerupte. A ajuns în primele linii şi a trecut podul din apropierea Mănăstirii Lainici, unde s-a spovedit şi s-a împărtăşit. La întoarcere, podul a fost cuprins într-un schimb de focuri. Maşina a trecut în viteză pe pod, prin ploaia de gloanţe, dar câteva gloanţe şi-au atinS ţinta. Generalul a fost rănit de două gloanţe în braţul stâng şi în omoplat. Maşina a reuşit să ajungă în tabăra română, iar Dragalina a fost transportat de urgenţă la postul sanitar din Gura Sadului, unde a fost bandajat, iar rana curăţată. A fost dus apoi la Târgu Jiu şi, în aceeaşi zi, la Craiova, unde doctorii au constatat că este necesară amputarea braţului. Marele Cartier General a ordonat, printr-o telegramă, ca generalul Dragalina să fie transportat de urgenţă la Spitalul Militar de la Palatul Regal din Bucureşti. Trenul a ajuns la Bucureşti abia în seara zilei de 13 octombrie; i s-a dezinfectat rana, i s-a scos glonţul din omoplat, iar brațul i-a fost pus în ghips. Pe patul de spital, regele Ferdinand I al României i-a conferit Ordinul Mihai Viteazul. La 16 octombrie 1916, medicii i-au amputat braţul stâng. Deşi starea sa începuse să se îmbunătăţească, spre seară s-a declanşat septicemia. A murit în seara zilei de 24 octombrie/9 noiembrie 1916. 

  Slujba de înmormântare a fost oficiată la Biserica Albă din Bucureşti, în prezenţa regelui Ferdinand, a principelui Carol (viitorul rege Carol a II-lea) şi a numeroşi oameni politici: Ion I.C. Brătianu (prim-ministrul României), Vintilă I.C. Brătianu (ministrul de război), Barbu Ştefănescu-Delavrancea, Mihail Cantacuzino (ministrul justiţiei), Take Ionescu (ministrul de externe), Henry Catargi (mareşalul Palatului), generali şi ataşaţi militari străini în România. Este înmormântat în Cimitirul Eroilor (Bellu Militar).

***Muzeul Militar National Regele Ferdinand I