Imi pasa: In Memoriam Gheorghe Struna

joi, 3 octombrie 2013

In Memoriam Gheorghe Struna

Colectii si Colectionari

Cartofilie

Romania de-altadata

Expozitia Nationala

Bucuresti

1906

Introducere

Incep prin acest articol un nou serial. Acesta se doreste a fi un omagiu adus unui pasionat colectionar, filatelist in primul rand, dar si cartofil. Colegii din Asociatia Filatelistilor Timisoara isi aduc aminte cu siguranta de Gheorghe Struna si sunt convins ca intr-un mod elogios.

Dincolo de satisfactiile personale pe care ti le aduce orice colectie, eu cred ca nu exista implinire mai mare decat aceea in care rodul pasiunii tale, dincolo de premiile obtinute in cadrul unor expozitii, indiferent de rangul acestora, ajunge la un public cat mai larg, la sufletul lui as indrazni sa spun.

Acesta este si rostul demersului meu: de a face sa parvina la cat mai multi dintre noi aceste imagini, stranse cu migala, cu sacrificii uneori, imagini ale unei pasiuni de-o viata. Viata din pacate curmata prea repede.

Multumesc mult fiicei lui Gheorghe Struna pentru acordul pe care si l-a dat in a impartasi din rezultatele pasiunii tatalui ei. Si mai trebuie sa aduc multumirile mele D-nei Dorotea Momir fara de care nici nu as fi stiut de aceste adevarate comori pe care vi le voi prezenta in serial. Tot Doro s-a ingrijit de scanarea cartilor postale ca si de "expedierea" lor catre mine; cheltuind un timp extrem de pretios fie si numai pentru propria-i pasiune (filumenia).

Tare mi-as dori ca articolele publicate sub titulatura In Memoriam Gheorghe Struna sa va provoace interes si apreciere. Printr-un like, un comentariu sau distribuire in propriul cerc de prieteni. Poate ca cineva s-ar bucura, acolo Sus...

Putina istorie...

"Poporul român după veacuri lungi de suferinţe şi de nenorociri, a intrat definitiv pe calea stabilităţii şi a progresului“. Aceasta era părerea lui Ion N. Lahovari la începutul secolului al XX-lea, mai precis în anul 1905.

La împlinirea a 40 de ani de la urcarea pe tron a lui Carol I, se considera necesar marcarea progreselor României printr-o Expoziţie Jubiliară Naţională: "Guvernul de acord cu sentimentul naţional, a crezut că nu putea mai bine celebra aniversarea memorabilă … decât organizând o Expoziţie Naţională, în care vom pune sub toate formele şi în toate chipurile, trecutul de la 1866 faţă în faţă cu progresul de la 1906".

Cunoscută în epocă sub numele de Expoziţia Generală Română, Exhibitio daco-romana sau Expoziţia Naţională, evenimentul, s-a dorit a fi o manifestare naţională a românilor de pretutindeni.

Organizatorii au avut în vedere mai multe obiective: parc de distracţii, muzeu al românilor, spaţiu de cunoaştere a trecutului, dar şi a prezentului (industria), glorificarea regelui Carol I. Nu era sărbătorit un singur eveniment: se marcau împlinirea a 40 de ani de domnie ai regelui Carol I, 25 de ani de la proclamarea Regatului, 1800 de ani de la descălecarea împăratului Traian în Dacia.

Ideea organizării expoziţiei în anul 1906 i-a aparţinut lui Take Ionescu. Un astfel de proiect exista încă din anul 1903. Comisar general al expoziţiei a fost numit C. I. Istrati, doctor în chimie şi medicină la Paris, fost ministru. De realizarea parcului expoziţional era răspunzător şi ministerul Domeniilor condus de Ion N. Lahovari.

În privinţa alegerii locului expoziţiei, au existat mai multe variante: Şoseaua Kiseleff, Târgul Moşilor-Obor, Cotroceni, Filaret. După îndelungi discuţii, s-a optat pentru ultima variantă.

În anul 1905 pe locul destinat expoziţiei, la Filaret – Câmpia Libertăţii din 1906, nu se afla decât o fântână, păşuni pentru vite, terenuri mlăştinoase. Ion N. Lahovari, în discursul rostit la inaugurarea manifestării, evidenţia efortul depus: "am tăiat dealuri, am secat bălţi, am umplut o vale, am săpat un loc mare şi în mai puţin de un an am scos la lumină, parcul şi grădinile expoziţiei“. Planul general al parcului a fost întocmit de către francezul Edmond Redont (creatorul parcului Bibescu din Craiova). Suprafaţa totală era de peste 36 ha.

Arhitecţii expoziţiei au fost Victor Ştefănescu şi Ştefan Burcuş. Alături de ei au mai participat la construcţia pavilioanelor şi a altor clădiri cei mai reprezentativi arhitecţi şi ingineri români. Nu toate lucrările de construcţie şi aşezare a materialului expus au fost finalizate până la inaugurarea oficială.

Expoziţia ar fi trebuit să înceapă în data de 4 iunie 1906, într-o zi de duminică. Din cauza unei ploi torenţiale, festivitatea de deschidere a fost amânată pentru ziua de 6 iunie. Ziarele, contemporane cu evenimentul au evidenţiat participarea unui public imens: "animaţie neobişnuită, pe toate străzile, mii de oameni porneau pe câmpul Filaretului". Parcul era împodobit cu drapele tricolore. La inaugurare au participat întregul guvern, familia regală, membri ai administraţiei, oaspeţi străini, membri ai corpului diplomatic acreditat la Bucureşti, cu excepţia legaţiei Imperiului Otoman. Bateriei de la Calafat numită Carol I i-a revenit onoarea să tragă salvele de tun ce marcau deschiderea oficială a expoziţiei. Familia regală a fost întâmpinată la intrarea în parc, prin poarta în formă de arc de cerc, de către organizatori, guvern şi un grup de 300 de notari, primari şi săteni de frunte din toate judeţele ţării. La Arenele Romane au ţinut discursuri I. Lahovari, C. I. Istrati şi regele Carol I. (erasmusisha.wordpress.com)

Pvilionul Regiei.

Casa locuita de M.S. Regele la Podina 1877.

Era reprodusă casa de la Poradim, în care şi-a avut sediul statul major al armatei române. Tinerii, dar mai ales "mândrii soldaţi“ care luptaseră la 1877 erau atraşi de existenţa în parc, a unui câmp de luptă, ce rememora bătăliile din Bulgaria. Se urmărea reliefarea mai multor aspecte: capacitatea de luptă a naţiunii române, vitejia, spiritul de sacrificiu pentru ţară.

Războiul din 1877-1878, a întărit poziţia lui Carol I. Vitejiei dorobanţilor, i se adaugă calităţile morale militare şi intelectuale ale lui Carol I, devenit datorită bătăliilor victorioase din Bulgaria, "marele căpitan“. Bateria de la Calafat era la rândul ei, utilizată ca simbol. Bateriei care a tras primul foc de tun în Războiul de Independenţă, i-a revenit onoarea să anunţe prin 101 lovituri de tun inaugurarea Expoziţiei Generale Române. Legaţia Imperiului otoman în frunte cu ambasadorul Kiazim Bey, nu a participat la festivitatea de inaugurare. Guvernul otoman nu admitea prezenţa în cadrul expoziţiei a bateriei de la Calafat, considerând-o drept ofensă din partea guvernului român. (erasmusisha.wordpress.com)

Vedere de pe lac.

Pavilionul Regal.

Prin alegerea mănăstirii Cozia, ca model pentru Pavilionului Regal, se urmărea evidenţierea legăturii lui Carol I cu istoria românească şi unul dintre eroii săi, Mircea cel Bătrân. Un strămoş al lui Carol I, Frederic cel Negru luptase alături de Mircea, împotriva turcilor la Nicopole. În piesa Povestea Neamului ce preamărea personalitatea regelui, acest episod era menţionat, regele Carol I era reintegrat în istoria română, astfel legătura familiei sale cu poporul român, exista încă din secolul al XIV-lea.

Contemporanii au apreciat pozitiv arhitectura şi materialul expus în Pavilionul Regal, construit "într-un stil arhitectonic care impune şi totodată farmecă … şi întrupează tot stilul, tot geniul românesc“. Pavilionul era împărţit în trei corpuri, două dintre ele rezervate "geniului militar“ şi "geniului civil“. Un al treilea corp, situat în centru era al familiei regale, erau expuse fotografii şi obiecte ale membrilor acesteia. Bineînţeles, la loc de cinste se afla coroana de oţel a regelui, înconjurată de 43 de drapele vechi. Acestea erau "steaguri glorioase, sfintele moşii de mătase rupte şi stropite cu sânge". Coroana de oţel era emblema amintirii "atâtor şi atâtor fapte vitejeşti şi a celei mai mari pagini din istoria neamului nostru": Războiul de Independenţă. (erasmusisha.wordpress.com)

Vedere Generala.

Pavilionul Regal in perspectiva.

Regia, Statuia Rosetti si Poarta.

Vedere Generala.

Intrarea Principala.

Colaj.

Pavilionul Agriculturei.

Pavilionul Societatii Farmacistilor din Romania.

Vedere spre Palatul Artelor.

Pe dealul Trocadero se afla Palatul Artelor. Realizat de inginerului Grant şi proiectat de Victor Ştefănescu, pe o suprafaţă de 2413 mp, era o construcţie grandioasă, realizată într-un timp foarte scurt. Ulterior a devenit sediul Muzeului Militar. În Palatul Artelor erau expuse numeroase obiecte: de la tablouri ale lui Grigorescu şi Aman, până la obiecte de artizanat sau care aminteau de istoria veche a teritoriului dintre Carpaţi şi Dunăre Sub terasa A. I. Cuza situată în faţa Palatului Artelor se găseau o peşteră şi un bazin cu apă. Denumită Grota cu giganţi sau Grota fermecată, această peşteră avea la intrare un ansamblu monumental, alcătuit din trei statui, punct de atracţie al parcului. Grupul statuar avea ca temă, o legendă: doi gemeni îndrăgostiţi de aceeaşi femeie, pe care iubirea neîmplinită îi transformă în stânci, iar persoana iubită devine cascadă. De remarcat că ansamblul era creaţia a trei arhitecţi: Filip Marin a sculptat "frumoasa" sau "fecioara adormită”, din marmură, iar Dumitru Paciurea şi Frederic Stork au realizat cei doi uriaşi din piatră. Giganţii erau unul în faţa celuilalt, iar în mijlocul lor se afla culcată "frumoasa adormită“. Deşi a fost păstrată unitatea temei, cele trei sculpturi sunt inegale ca valoare, gigantul lui Paciurea este mai expresiv, exprimând forţa sentimentului uman. (erasmusisha.wordpress.com)

Vedere spre Palatul Artelor.

Arenele Romane.

Arenele Romane, operă a inginerului Elie Radu, urmăreau să sublinieze latinitatea românilor şi sărbătorirea a 1800 de ani de la cucerirea Daciei de către Traian. Cu o capacitate maximă de 5000 de locuri au fost locul de desfăşurare pentru festivităţile de deschidere şi de închidere ale expoziţiei. La Arenele Romane au avut loc şi alte manifestări cu caracter cultural şi artistic, ce au oferit ocazia afirmării unităţii de neam, şi limbă a tuturor românilor. Au participat români din Regat, Peninsula Balcanică, Transilvania, Banat, Bucovina. (erasmusisha.wordpress.com)

Arenele Romane.

Vedere spre Palatul Mine si Cariere.

Palatele Mine si Cariere si al Agriculturei.

Palatul Minelor si Carierelor.

Portalul Palatului Austria.

Palatul Austriei.

Pavilionul Ungariei.

Palatul Austria, Restaurantul Rathaus.

Pavilionul Austriei si Restaurant Rathaus.

Hanul Muntunesc.

Pavilionul Comisia Dunareana.

Pavilionul Comisiunei Europene a Dunarei.

Pavilionul Pescariei Statului.

Turnul lui Tepes.

Castelul Apelor, unde se afla rezervorul de apă al parcului, construit în întregime din piatră numit şi Turnul lui Tepes, urmărind modelul cetăţii lui Vlad Ţepes de la Cheile Argeşului. Turnul înalt de 32 m folosea şi pentru jocuri de lumini. În apropiere se găseau diferite tipuri de case ţărăneşti, printre care şi casa macedoneană.