Amintiri din copilarie (II)
Hotarat lucru, azi m-au napadit nostalgiile. Parca ma si vad de pe la 5-6 ani, rotofei nevoie mare, haladuind pe strazile din jurul casei din Constanta natala. O casa modesta, de fapt 2 camere la parterul unui imobil vechi, cu doua etaje, situat in imediata apropiere a Pietii Ovidiu. Vis-a-vis de Casa cu Lei, mai exact. Prin '60-'61 au inceput excavarile la viitorul Complex cu mozaic. Cate capiteluri de marmura, cioburi de amfore si alte vase antice am mai curatat cu periuta de dinti asezat, alaturi de copii si oameni maturi, pe niste banci lungi de lemn. O faceam din placere si curiozitate caci aflam "comori" ingropate de sute si mii de ani.
Mare ne-a fost surpriza cand, dupa un timp, s-a descoperit ca temelia imobilului de care v-am vorbit avea temelia exact peste un zid al vechii cetati greco-romane.
Si tot de-atunci pastrez in memorie imaginea lipovenilor barbosi veniti sa sape la santier. Li se spuneau "buldozere umane" caci aveau o forta si un spor nemaipomenit. La pranz, cand luau masa asezati pe aceleasi banci lungi de lemn, isi faceau mai intai cruce, cu gesturi largi, ca de ritual. Iar spre seara, cand munca era gata mai aveau un obicei. Inmuiau paine neagra in vasele smaltuite in care turnasera spirt medicinal. Si mai apoi beau lichidul ramas, alcool de nu stiu cate zeci de grade, astfel filtrat. Nu tin minte daca am vazut pe vreunul beat sau macar ametit. Ca se apucau de cantat, incetisor, da !
Aria mea de cercetare, la acei ani, tinea din piata si pana pe faleza, la Cazinou. Aveam ce descoperi de fiecare data si uneori primeam cate o mustruluiala zdravana pentru ca intarziam in plimbarile mele. Recunosc, ar fi fost buna o trotineta, mijloc de transport cu care m-as fi deplasat de mai repede. Dar costa ceva, oricum peste posibilitatile materiale ale familiei noastre. Dar pana la urma visul meu a fost indeplinit; o cunostinta de-a mamei, vecina de pe strada, fara copii, m-a indragit si astfel de ziua mea, spre sfarsit de aprilie, mi-a facut cadou o trotineta rosie, 6 lei costa parca...Sa vezi mandrie pe mine si alergat de colo-colo cu ea. Ca eram tot timpul cu glezna piciorului drept zdrelita, de la roata din spate, este alta poveste.
Pe la inceput de vara, cred ca exact de 1 Iunie, s-au organizat in oras mai multe manifestari. Am participat si eu, proaspat absolvent de gradinita. Imbracat cu sortulet si funda la gat am luat startul la proba de "viteza cu trotineta". Distanta de parcurs nu era prea mare, sa zicem vreo 20-30 de metri si mi-am spus ca mai intai n-ar fi rau sa-mi iau un elan mai mare. Asa ca am alergat pe langa trotineta pana....aproape de sosire. Am dat de doua-trei ori din picior si gata cursa ! Cei de pe margini s-au amuzat copios, atunci preocupat de competitie nu am auzit rasetele multimii...Am realizat asta mai tarziu si din povestirea mamei. Oricum alergatul meu nu a fost in zadar, am ocupat un onorant loc III fiind premiat ca atare. Din pacate, fotografia in care am fost imortalizat ca fericit castigator se afla acum la mii de kilometri departare. Cu prima ocazie am s-o scanez si-o voi atasa acestor randuri.
Anii au trecut, nici nu stiu cand. Am mai crescut, situatia financiara familiala s-a mai imbunatatit. Ai mei au putut sa-mi ia si bicicleta. Curios lucru insa, nu am amintiri deosebite legate de ea; gandurile-mi zboara adesea numai la trotineta rosie de pe cand aveam sase ani si doua luni.
Si poate nu mi-as fi amintit zilele acestea de anii copilariei mele daca nu as fi vazut promotia la Triathlon Challenge Mamaia ( trichallenge.ro) Mi-ar fi placut sa pedalez in competitie dar, cum sectie de veterani nu au, ma voi multumi sa ii incurajez de pe margine pe cei mai in putere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu