Limba noastra

Muzeele Moldovei

Casa Muzeu Alexei Mateevici

Cainari, Republica Moldova

2010

***Muzeele Moldovei

Limba noastră

Limba noastră-i o comoară În adîncuri înfundată Un şirag de piatră rară Pe moşie revărsată. Limba noastră-i foc ce arde Într-un neam, ce fără veste S-a trezit din somn de moarte Ca viteazul din poveste. Limba noastră-i numai cîntec, Doina dorurilor noastre, Roi de fulgere, ce spintec Nouri negri, zări albastre. Limba noastră-i graiul pîinii, Cînd de vînt se mişcă vara; In rostirea ei bătrînii Cu sudori sfinţit-au ţara. Limba noastră-i frunză verde, Zbuciumul din codrii veşnici, Nistrul lin, ce-n valuri pierde Ai luceferilor sfeşnici. Nu veţi plînge-atunci amarnic, Că vi-i limba prea săracă, Şi-ţi vedea, cît îi de darnic Graiul ţării noastre dragă.

Limba noastră-i vechi izvoade. Povestiri din alte vremuri; Şi citindu-le `nşirate, - Te-nfiori adînc şi tremuri. Limba noastră îi aleasă Să ridice slava-n ceruri, Să ne spiue-n hram şi-acasă Veşnicele adevăruri. Limba noastra-i limbă sfîntă, Limba vechilor cazanii, Care o plîng şi care o cîntă Pe la vatra lor ţăranii. Înviaţi-vă dar graiul, Ruginit de multă vreme, Stergeţi slinul, mucegaiul Al uitării `n care geme. Strîngeţi piatra lucitoare Ce din soare se aprinde - Şi-ţi avea în revărsare Un potop nou de cuvinte. Răsări-va o comoară În adîncuri înfundată, Un şirag de piatră rară Pe moşie revărsată.