Arta plastica contemporana romaneasca

Iulia Nistor

Expozitia: Non-Sens

Galeria 26, Bucuresti

25 iunie - 12 iulie 2017

Avem placerea sa va invitam marti, 25 iunie 2013, incepand cu ora 19:00, la vernisajul expozitiei Non-Sense a artistei Iulia Nistor.

Galeria 26, Dr. Staicovici, nr. 26, sector 5, Bucuresti (zona Piata Operei – Cotroceni)
Non-sens – niciun sens polar (nord sau sud)

  Non-sense este prima expoziție personală a Iuliei Nistor și cuprinde lucrări realizate în perioada 2012-2013. Artista născută la București (1985) trăiește și lucrează la Nurenberg și este doctorandă în filosofie la Universitatea din Regensburg, Germania.

  Proiectul Iuliei Nistor s-a format firesc, ca un organism funcțional, un corp de investigație compus din trei părți independente, cu forme și funcții diferite, dar interconectate. Pictura, fotografia și instalația-labirint formează acest traseu organic, în care prima, pictura este retina, organul care fixează vizibilul și transformă semnalele luminoase în informații; cea de-a doua, fotografia sau mai bine zis, “ecogeografiile” sunt organe de contenție, formațiuni tisulare care pot fi investigate sonoro-tactil, iar cea de-a treia, instalația-labirint, reprezintă sistemul de legătură, rețeaua transmițătoare de informații și fluide comunicante. În același timp, labirintul reprezintă și provocarea, încurcătura în care poți intra în timpul procesului. Firul roșu călăuzitor, în acest caz, îl avem înăuntrul nostru, iar în fiecare călătorie imaginară nu vom uita drumul înapoi.

  Ecogeografiile Iuliei Nistor combină imaginea fotografică cu matrița ecografiei, specifică imagisticii medicale, iar filtrul memoriei se suprapune pe aceste formate și devine, pentru moment, același cu filtrul aparatului de citire a interiorului. Alb-negrul imaginilor și ambiguitatea lor cețoasă ne amintesc pe rând, dar fără o intenție descripitivă, de orașe vizitate de artistă, într-un flux al memoriei strict subiectiv. Forma de evantai răsturnat a ecografiilor în care au fost înregistrate imaginile finisează cadrul și îl transformă într-un fel de medalion atipic.

  Procesul picturii este unul esențialmente cerebral, în care artista reconstruiește realitatea prin alegerea instinctivă a unor fragmente de gânduri, de instanțe vizuale, pe care le recompune în spații transparente, goale. Aceste goluri sunt realizate cu grund transparent și face aluzie la diferența dintre parte și întreg, dintre delicatețea detaliului și imensitatea ansamblului.

  Labirintul: ieșirea se face pe unde ai intrat, nu există un plan B. Dar dacă nu mai știi pe unde ai intrat? Anxietatea rătăcirii în labirint este atenuată de piesele de domino care te ghidează aleator către un sens crescător sau descrescător pe care nu îl regăsești într-o logică prestabilită. Haosul este prezent în cifrele care urcă și coboară, luate câte una, câte două, câte trei, patru, cinci sau șase. Uităm să numărăm, doar le pipăim când trecem pe lângă ele. (Simona Vilău, iunie 2013)