Arta plastica contemporana romaneasca

Cosmin Moldovan

Expozitia: Amintiri pierdute - franturi

Palatul Mogosoaia

2 iunie - 20 iulie 2013

  Duminica, 2 iunie, incepand cu ora 16.00, la Palatul Mogosoaia, expozitia personala a sculptorului Cosmin Moldovan – Fragments of Your Lost Memories / Amintiri pierdute, franturi. 

  Expozitia este organizata de catre Centrul Muzeal Palatele Brancovenesti, in colaborare cu Galleria Machina di Rieti. Curator: Claudio Scorretti.

  "Avem o gândire cauzală [...] ar trebui să substituim gândirii noastre istorice, cauzale, o gândire şi o imaginaţie spaţială, nu temporală. Dacă am putea să nu istoricizăm, am avea altă reprezentare a lumii, fiecare obiect aflându-se în spaţiu: o explicaţie non-cauzală a lumii.” (Eugène Ionesco)

   Fuziune, amalgamare, suprapunere, metamorfoză – în astfel de termeni tehnica mixtă atât de proprie lui Cosmin Moldovan actualizează o viziune sculpturală în mod esenţial fundamentată pe intermedialitate. Descendent al unor generaţii succesive de sculptori români tributari unui sens "înalt” al sculpturii înţeleasă ca artă figurativă şi monumentală, Cosmin Moldovan – şi alături de el alţi tineri artişti în curs de afirmare din România – propune un demers artistic care merge, din multe puncte de vedere, împotriva curentului.

  Şi aceasta întrucât, înainte de toate, Cosmin Moldovan nu intenţionează să demoleze establishment-ul artistic dintr-o singură lovitură. Nu ar fi primul care ar face aşa ceva, nu încape îndoială, dar miza acestui artist pare să fie alta decât deconstrucţia agresivă a pattern-urilor sculpturale. Într-o abordare cu totul personală a răbdării, fără urmă de infatuare, Cosmin pare să-şi fi propus o contrazicere lentă a sensurilor "strongly established” ale artei în ţara sa de origine.   

  Cu lucrările sale de dimensiuni câteodată liliputane, am putea spune – dacă ar fi să le raportăm la operele maeştrilor –, ceea ce îmblânzeşte cu mult propria sa tentativă de  a extinde considerabil sfera artisticului, Cosmin Moldovan (re)descoperă, într-o manieră cu totul personală, comunicarea integratoare între sculptură, instalaţie şi ficţiune poetică.

   Atenţia spectatorului se focalizează din prima clipă în expoziţia semnată de Cosmin Moldovan asupra temei dominante – fuziunea între fiinţa umană şi mecanismul de locomoţie. Fragments of Your Lost Memories este o explorare fascinantă a relaţiei dintre om şi mijloacele prin care se pune în mişcare. Rudimentare amândouă, şi omul şi aceste mecanisme locomotorii neobişnuite: este chiar această elementaritate elementul prin care Cosmin Moldovan descoperă cele mai insolite modalităţi de coabitare, de apropiere sau de metamorfoză între om şi maşină. Figura centrală din creaţiile artistului român cu siguranţă nu este fiinţa umană şi nici mijlocul de locomoţie: dacă este să vorbim despre un protagonist, acela este dublul pe care îl formează împreună, asamblajul între om şi mecanismul care produce mişcarea. Iar alegerea materialelor diferite pentru a reprezenta cele două personaje ale coabitării – lemn, metal etc. – subliniază profunda lor entitate distinctă, doar pentru a întări, în fond, perfecta lor fuziune. Dispare, în acelaşi timp, şi soclul sculpturii: în locul lui, în majoritatea lucrărilor, apar roţi (adevărate!), iar atunci când lipsesc şi ele, lasă locul unor… picioare – cum se întâmplă în Strălucitorul animal atins duios cu mâna mea roşie.

   Mijloace de locomoţie în toată puterea cuvântului, aşadar, încărcate nu doar de pasageri, dar şi de un întreg arsenal de bizare instrumente domestice, singurele, de altfel, care amintesc de vagi referinţe duchampiene, dada sau pop art: tuburi, robinete etc.

   Le mécanique plaqué sur du vivant – în această asociere între elementul uman şi cel mecanic, fireşte că prima referire metaculturală care ne vine în minte este teoria bergsoniană a râsului. Dar este oare un sens al comicului cel pe care îl transmit lucrările lui Cosmin Moldovan ? Artistul ne aşează în faţă, de exemplu, un alt minuscul mecanism de locomoţie – ca o caleaşcă – jumătate din lemn, jumătate din cupru. Sprijinit pe roţi, duce în spate un tub galben cu vârful îndoit, roşu. În faţă, aşezată, o fiinţă de aparenţă feminină, delicată, sculptată probabil în lemn. Ţine în mână un obiect de formă alungită, ar putea fi un fluier  sau un obiect pentru tors – o furcă sau altceva. Nimic comic în această scenă. Să-l ascultăm pe Cosmin Moldovan: Bunica împletea gândul precum vântul. Cu titluri de o asemenea densitate poetică, artistul curăţă, am putea spune, şi îndepărtează acele reziduuri de strident, dizarmonic, artificial sau comic pe care mecanismul infiltrat în compoziţia lucrărilor sale le poate transmite.

   Apare adesea în titlurile pe care Cosmin Moldovan le alege pentru a ilustra creaţiile sale cuvântul orizont, la fel ca o întreagă serie semantică a amplitudinii spaţiului exprimată în termeni non-spaţiali (întuneric, asfinţit etc.) – Priveşte în urmă cu mândrie la nimicul orizontului tău, Pustiul tău creştea în orizontul meu, Întunericul învăluia roşul cu grijă, Călare pe asfinţitul roşu cu gust de metal etc. În aceleaşi titluri regăsim, deopotrivă, un dialog continuu între eu şi tu: Am înghiţit o stea, Am stors cuprinsul trupului tău strălucitor, Cu privirea te mângâiam, cu secera te gâdilam etc.

   Învăluind aceste lucrări într-un mesaj verbal de mare poezie, Cosmin Moldovan decide astfel să scoată aceste personaje anodine din anonimat. Ajungem, iată, în această cheie de lectură a imaginii pornind de la titlu, de la o interpretare care aducea în prim-plan fuziunea între umanitate şi mecanism, la o perspectivă care o eludează pe prima, făcând loc unor personaje care transcend existenţa lor de lemn şi metal în căutarea unui orizont de transfigurare a staticei lor existenţe. Ar putea fi – toate aceste personaje anonime din lemn şi metal – eroii unei grandioase defilări a carelor de luptă, în culori strălucitoare, pe un câmp de bătălie din vechea Grecie.

Geneva, aprilie 2013

Claudio Scorretti