Muzeul National al Taranului Roman
Sala Oaspeti, Bucuresti
21 decembrie 2012 - 5 mai 2013
Muzeul Național al Ţăranului Român îşi împlineşte astăzi o datorie
istorică, aceea de a crea o expoziţie pe tema colectivizării, care este
experienţa-limită a ţărănimii române în secolul XX.
Expoziţia relevă sensul adânc şi atroce al experimentului social
comunist, caracterul său nihilist, forţa sa tectonică, pentru întreaga
categorie a ţăranilor. Totodată, reprezentăm în cadrul expunerii
rezistenţa şi supravieţuirea ţărănimii în aceste condiţii istorice
extreme, pentru a putea avea tabloul general al unei societăţi aflate
într-un proces de transformare fără precedent.
Colectivizarea este un proces extrem de complex, care vizează simultan
câmpuri diverse: politicul, socialul, economicul etc. În mod concret,
colectivizarea este o operaţiune care ţine de represiune şi de furtul
proprietăţii particulare pentru formarea proprietăţii de stat şi
cooperatiste. Ţelul final este formarea unei clase de muncitori agricoli "eliberaţi” de orice conştiinţă istorică, capabili să producă hrană
pentru întreaga societate comunistă. Ţărănimea este, pentru comunism,
clasa cea mai înapoiată, cea mai refractară schimbării revoluţionare,
clasă care poartă cu sine cele mai multe reziduuri istorice, economice,
culturale, religioase şi etnice. Modernitatea comunistă priveşte ţăranul
însuşi ca pe un reziduu istoric care trebuie eliminat, anihilat în
substanţa sa. Ţăranul poartă, din punctul de vedere al comunismului,
toate bolile metafizice şi istorice posibile, este religios, este legat
de pământ, este conservator. Astfel, colectivizarea este totodată un
proces de curăţare şi de reeducare, de reconstrucţie a ţesutului social
prin intervenţia represivă a politicului.
Curatori: Mihai Gheorghiu, Irina Hasnaș Hubbard, Maria Mateoniu, Vlad Columbeanu.
Consultant științific: Cosmin Budeancă.
Expoziția va putea fi vizitată, până pe 5 mai 2013, de marți până duminică, între orele 10.00 și 18.00.
Cu ocazia deschiderii acestei expoziții vom lansa și numărul 17 din 2012 al revistei Martor care are ca temă Viața
cotidiană în comunism. Istorie, memorie, uitare (Everyday life during
communism. History, memory, oblivion/ La vie quotidienne pendant le
communisme. Histoire, mémoire, oubli), coordonat de Mihai Gheorghiu
și Maria Mateoniu. Direcția revistei Martor: dr. Ioana Popescu,
director; Simina Bădică, redactor șef.
Cotidianul comunist este în cel mai înalt grad paradoxal şi miraculos.
Cotidianul comunist este permanent o tensiune insolubilă care îşi
găseşte mereu soluţia, o imposibilitate patentă de supravieţuire care
ajunge mereu, inevitabil la supravieţuire, la continuitate, la gestul
vital al rezistenţei ca fiinţă umană în faţa oricărui mecanism al
disoluţiei, al terorii sau al disciplinei carcerale al unei societăţi
care mizează pe transformarea fiinţei umane în mecanism biologic, în
soldat al cauzei victoriei apocaliptice a economiei şi justiţiei
comunist-proletare. Cotidianul comunist este spaţiul-timp al unei eterne
contrafaceri a oricărei existenţe autentice, al oricărei autenticităţi
morale, etice. Dar, deloc paradoxal, cotidianul comunist este eroarea
care devine adevăr, falsul care se autentifică, compromisul care
izbândeşte. Gestul cotidian, supravieţuirea cotidiană, minciuna
cotidiană, eroismul cotidian, toate se amestecă în realitatea
indescriptibilă a unei societăţi damnate. Existenţa fiecăruia, zi de zi,
împinge la supravieţuire, la lupta pentru identitate, pentru libertate,
pentru anularea fricii şi a terorii sociale şi politice, împinge zi de
zi la umanitate, la normalitate, la decenţă. Printre ruinele sistemului,
printre coloane sale de glorie, printre lagărele sale de muncă omul,
oamenii îşi croiesc drumul, un drum al lor, al rezistenţei, al
minciunii, al disimulării sau al eroismului.
Parteneri: Arhivele Naționale ale României, Institutul
de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc,
Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, Consiliul Național
pentru Studierea Arhivelor Securității, Centrul Național al
Cinematografiei, Arhiva Națională de Film, Muzeul Național de Istorie a
României, Penitenciarul București-Jilava, Fundația Culturală Negru
Vodă Făgăraș, Agerpres.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu