Coordonate ca tu sa visezi

Arta plastica contemporana romaneasca

Ada Muntean

Galeria Art Yourself, Bucuresti

17 octombrie 2102

Adresa:

Galeria Art Yourself, etaj 1, str. Nicolae Ionescu, nr. 11

“Nu. Nu vreau sa te hipnotizez

Eu doar iti dau coordonate sa visezi

Stii ca ai de ales.[...]

Ai simtit ce esti, ai simtit ce sunt

Ai simtit ce leaga omul asta pe pamant,

Intinde-te pe spate, deasupra ta e cerul,

Albastru instelat, se simte efemerul.”

    Fredonând aceste versuri, am conştientizat că de fapt artistul (de orice natură: artist plastic, muzician sau scriitor) oferă prin lucrările sale coordonate ca privitorul (ascultătorul, cititorul) să viseze. Privitorul, bineînţeles, are de ales. M-a incitat alăturarea de termeni "coordonate” –care indică nişte parametri clari şi precişi ,alături de "visare”- Visul nu poate fi determinat cu exactitate când începe şi când se termină şi prin excelenţă indică o stare ce transcede realitatea.    Psihicul uman porneşte de la frânturi de realitate şi le metamorfozeaza intr-o formulă unică, particulară, individuală.

    Dacă până acum doream să ilustrez realitatea în lucrările mele-sau oricum o lume ce ar putea fi posibilă în realitatea pe care noi o cunoaştem, in prima mea expozitie personala vreau sa explorez ideea de vis, visare.  Pornesc de la ilustrarea corporalităţii umane în timpul visării sau al unei stări apropiate de visare şi  ajung la succesiunea de imagini mentale care apare în vise.

   Lucrările devin  la rândul lor-puncte de pornire ca privitorul să viseze. E ceea ce de fapt spunea Paul Klee: “Arta nu reproduce vizibilul, ci face vizibilul.”

   Tehnica pe care o utilizez în acest proiect este desenul în cărbune, iar pentru titlurile lucrărilor am ales versuri de Lucian Blaga. Sursele de inspirație vizuale și conceptuale pornesc din curentele artistice: Romantism, Simbolism, Suprarealism și din studiile teoretice ale lui Freud și Jung despre vis.

    Justificarea demersului meu poate fi privit ca fiind naiv. Sunt tânără şi vreau să visez. Da, e şi acest lucru, dar mai mult de atât. Am văzut de atâtea ori proiecte româneşti promovate în străinătate şi în ţară cu puternic mesaj socio-politic, care dezvăluie o ţară fostă comunistă cu diverse reminiscenţe şi cutume.

   Pentru mine problemele sociale nu sunt singura sursă de explorare plastică în ce priveşte redarea substanţei zonei în care trăim. Nu vreau să dau exemplul clişeic cu esenţa spiritului românesc-evidentă în atitudinea ciobanului din Mioriţa, aceea de contemplare şi refuzare a realităţii. Ci vreau să cred că se pot găsi aspecte incitante şi de ce nu, relevante- de explorare şi prin evadarea din realitatea care ne consacră tot timpul–aceea de cruzime, şoc, cenuşiu, nedreptate, etc. 

   În articole de specialitate citite recent, se vehiculează tot mai mult ideea că arta autoreferențială este o abordare de proastă calitate în contextul socio-politic actual, pentru că ea trebuie să se inspire și să acționeze conceptual în această sferă. Cu primul meu proiect risc din acest punct de vedere și abordez o zonă de preocupare în definitiv autoreferențială și cu o puternică percepție personală deopotrivă asupra realității și oniricului. (Ada Muntean)

    "Prima expoziție personală realizată de Ada Muntean explorează universul feminin în cheie simbolic-erotică. Artista își plasează personajele construite realist în ipostaze lascive, o abandonare subtilă care le face imponderabile.

    Corpul uman, construit realist într-un desen concis și puternic își pierde gravitația în vis, personalizându-se într-o atitudine voit suprareală. Mergând pe firul subliminal al inconștientului freudian, visul erotic transcris de Ada conturează o imagine a femeii văzută prin filtrul  unei sexualități delicate, unde evidența rămâne la un stadiu intuitiv, incipient, fără să alunece în pornografie. Firul narativ al expoziției ipostaziază corpul uman ca subiect de contemplare și pretext pentru o incursiune în imaginarul simbolic al visului erotic. Redus la senzorial din această perspectivă, corpul este eliberat de orice formă a normei impuse și se manifestă liber în inconștientul visului, în acea libertate infinită protejată de intimitatea subconștientului.’’  (Valentina Iancu, curator)

***Informatii si imagini preluate de pe modernism.ro