Muzeul Municipal Octavian Moșescu
Râmnicu Sărat
decembrie 2021
Exponatul lunii decembrie la Muzeul Municipal Octavian Moșescu Râmnicu Sărat este un toc din corn de cerb pentru păstrarea prafului de puşcă, datând din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea ( data exactă a realizării acestuia fiind incizată pe suprafața obiectului: „14 VII 1766”) Artefactul, provenind din Dumitrești, prin donația domnului Bizadea Constantin, a intrat în patrimoniul muzeului încă din 23 aprilie 1962. Tocul pentru praf de pușcă este realizat din corn de cerb, având o înălțime de 19 cm și o lățime de 18 cm, fiind confecționat prin fasonare, scobire a interiorului și șlefuirea cu piatra pe exterior. Cornul cu trei ramuri („gât”, „piept” și două „picioare”) are aplicat la cele două picioare câte un capac din os, iar la „gât” un capac prevăzut cu un orificiu pentru turnarea prafului de pușcă și țeavă, realizate din același material (os).
Obiect indispensabil la practicarea vânătorii cu arme de
foc, într-o perioadă în care acest tip
de armă încă nu era perfecționat, tocul din corn de cerb prezentat este bogat
ornamentat, cu decoruri complexe (motive solare, vegetale, geometrice,
spiralice) sau simple (cercuri, romburi) dispuse pe o faţă şi pe părţile
laterale. În zona centrală se află o rozetă fără braţe, încărcată de elemente
vegetale, fiind vorba de o reprezentare a soarelui în varianta statică,
înconjurată de un cerc dublu cu ornamentație vegetala ( „ramura de brad”) si
cercuri mici, punctate. Două motive de forma unei coroane cu trei vârfuri (care
pot fi „lalele geometrizate” sau coroane de „tip oriental” stilizate), cu bază
circulară şi ornamente interioare mărunte, decorează picioarele piesei dar și partea superioară a „gâtului”.
Flancurile tocului sunt ornamentate cu frize de motive florale și geometrice
repetitive, mărginite de-a lungul lor, spre „pieptul” cornului, de motivul
„colții lupului”.
Tocul din corn de cerb reprezenta un simbol al statutului
celui care-l deținea (trofeu vânătoresc), pe lângă funcția lui strict practică.
Exponatul aparține Sectiei de Etnografie și are nr de inventar 13.
