Joi, 25 noiembrie 2021, ora 13:00, la Sala Unirii va avea loc
vernisajul expozitiei: Din patrimoniul Muzeului Național al Unirii Alba Iulia.
Colecția Elie Bufnea.
Pe parcursul celor 133 de ani de existență Muzeul Național
al Unirii din Alba și-a mărit constant fondurile documentare prin achiziții de
noi piese, dar și prin donații. Colecții particulare ori arhive personale au
intrat în patrimoniul instituției albaiuliene la dorința expresă a posesorilor
lor.
Un astfel de donator generos a fost și Elie Bufnea care, în
1976, a ales ca documentele, ziarele și fotografiile adunate în perioada în
care a făcut parte din cel de al doilea Corp al voluntarilor din Siberia, dar
și cărțile ori manuscrisele scrise ulterior să fie păstrate la Muzeul Național
al Unirii.
Elie Bufnea s-a născut în comuna Runc, judeţul Alba, la 22
august 1896. A urmat liceul evanghelic din Sibiu, aici intrând sub tutela
profesorului Vasile Span. După moartea profesorului sibian s-a mutat în casa
poetului Octavian Goga, împreună cu care, în 1915 va trece granița în România
în încercarea de a scăpa de încorporare și pentru a-şi putea continua studiile.
Intrarea României în război l-a surprins la Bucureşti, ca
elev al Liceului Gheorghe Lazăr. După intrarea României în război s-a înscris
voluntar în armata română, în Regimentul 13 Dorobanţi, în cadrul căruia luptă
în bătăliile pentru apărarea Moldovei din vara anului 1917. După pacea de la
Buftea-Bucureşti se hotărăşte să plece în Siberia, pentru a intra în Corpul
Voluntarilor Români de acolo, în intenția de a lupta apoi pe frontul francez.
După nenumărate peripeţii, reuşeşte să ajungă la voluntarii
români din Celeabinsk, fiind menționat în „tabloul ofițerilor Corpului
Voluntarilor Români alcătuit în noiembrie 1918, ca sublocotenent. A fost ofițer
de arme al Batalionului IV din Regimentul I Horea, în ianuarie 1919 fiind numit
instructor al „Școlii Militare Române pentru pregătirea de ofițeri”, școală
înființată în cadrul legiunii, pentru voluntarii români. S-a implicat direct în
misiuni specifice împotriva bolșevicilor. Pentru modul în care și-a condus
trupa, a fost decorat de amiralul Kolceak cu Ordinul Sf. Ana clasa a 3-a, cu
săbii și lente. A fost inclus apoi printre membrii misiunii militare conduse de
Victor Cădere pentru organizarea repatrierii voluntarilor, primind și o sarcină
mai delicată, pe care a dus-o la bun sfârșit: repatrierea din Japonia a
osemintelor fostului ambasador român Nicolae Xenopol, decedat în 18 decembrie
1917. A revenit în țară doar în 1921, după evacuarea tuturor voluntarilor
legiunii.
Ca ofițer al Regimentului 13 Dorobanți s-a înscris la
Facultatea de Drept din Iași, încheindu-și studiile în 1924. La 19 martie 1924
a fost primit în Baroul Ilfov, profesând ca „avocat pledant” până în 1948. În
această perioadă a continuat să scrie în presă și să susțină conferințe legate
de Legiunea Română din Siberia. În 1931 a publicat cea mai importantă carte a
sa: Cruciați, tirani și bandiți. În Rusia Sovietelor (vol. I), În Siberia lui
Kolceak (vol. II), un jurnal al evenimentelor trăite de la plecarea din România
până la reîntoarcerea acasă. Experiența trăită în Japonia a fost povestită
într-o altă carte – Pe drumuri japoneze (Siberia, Mandjuria, Japonia, Havai),
editată în 1933.
În 1949, acuzat de colaborare cu rezistența anticomunistă din
Munții Apuseni, a fost arestat și închis timp de șase ani la penitenciarul
Jilava. După eliberare, în 1956, s-a angajat jurisconsult la Intreprinderea
regională de Contractări și Achiziții din București, păstrând acest post până
la 1 iunie 1968, când, ajuns la vârsta de 72 de ani, a solicitat pensionarea.
A murit cu aproape trei ani înainte de recâştigarea
libertăţii românilor - 26 martie 1987 - suferind, prea mult, într-o Românie
sleită, neputincioasă, incapabilă să mai redevină Mare !
În 1989, fiica lui Elie Bufnea a dăruit Muzeului Național al
Unirii din Alba Iulia ultimele fotografii surprinse în perioada în care tatăl
său s-a aflat în Corpul Voluntarilor Români din Rusia, un manuscris, dar și
decorațiile acestuia: Crucea de Război 1916-1918, Ordinul Steaua României și
medalia Ferdinand.
