Romania de-altadata
Colectii si Colectionari
Inscrisuri de toate felurile
Intr-o postare anterioara (24 august 2014),
sub titulatura: Despre o bursa la Paris,
ne-am intersectat cu Grigore Popa, fratele personajului principal, Bejan Andrei Popa.
V-am promis atunci o revenire, mai in detaliu, despre Grigore.
Ceea ce si fac in randurile care urmeaza...
Primul document analizat este o fotocopie dupa
Extractul din registrul actelor de nastere din anul 1911.
Cu oarecare efort, iata si ce am putut afla.
Grigore Popa s-a nascut pe 1 noiembrie (ora 10, "anti meridian") 1911,
in casa parintilor, comuna Sendreni, plasa Pech(i)ea, judetul Covurlui.
Declararea nasterii s-a facut a doua zi, 2 noiembrie, ora 3, post meridian,
de catre tatal lui, Nicolae Popa.
Martori: Pascu Vasilache (20 ani) si Vasile Enachescu (28 ani),
ambii functionari, cu domiciliu in Sendreni.
Nu stiu de ce, in acest act nu apare si vreo referire la mama lui;
lucru pe care nu l-am mai intalnit in acest tip de documente.
Avand datele de baza, facem un salt in timp, pana pe 19 mai 1942.
Pe cand Grigore era casier al Casei Centrale de Asigurari a Avocatilor.
(reamintesc ca fratele lui, probabil mai mic, isi dadea doctoratul in Drept,
la Paris, incepand cu 1939).
Cerere prin care solicita cateva zile de "permisie" pentru "motive de boala".
Conform rezolutiei, favorabila, i s-au aprobat 9 zile.
Un "inscris" destul de ciudat.
Aflam din continutul lui si numele Secretarului General al
Uniunii Barourilor din Romania: Ioan Pelinescu, dar si ca pe
22 mai 1942 Grigore Popa nu a venit la serviciu (pana la ora 14:00).
Nu se stia la acea data unde locuieste "la data intocmirii tabloului
respectiv fiind mobilizat".
Nu cunosc nici catre cine era data "Declaratia";
oricum un organ al statului.
Cred ca de aceea, pe 27 mai 1942, Grigore revine cu o cerere prin care doreste
sa i se confirme ca a lipsit de la serviciu pe baza motivului invocat mai sus.
Certificat care atesta ca in perioada 19 - 27 mai 1942 a fost invoit.
Buun, sa trecem peste acest episod oarecum neclar...
...si sa cunoastem un aspect mai trist din viata personajului nostru.
Conform acestui Carnet de identitate pentru invalid de razboi,
emis in 1943, Grigore avea un procentaj de invaliditate de 20 %
capatat in timpul razboiului (1941), pe cand era sergent T.R.
Contract de inchiriere incheiat intre Casa Centrala de Asigurari a Avocatilor
din Romania (proprietar) si Adriana (probabil sotie) si Grigore Popa.
Obiectul contractului: apartamentul nr. 71, cu doua camere, plus dependinte, situat pe
Calea Mosilor nr. 88 (colt cu str. Calomfirescu, nr. 1), etaj 3, sc. E.
Perioada: 23 aprilie 1945 - 23 aprilie 1946.
Conform adnotarii, in 1947 tot aici locuia.
Avem totodata si o marturie asupra evolutiei preturilor si inflatiei
din acea perioada. Daca in aprilie 1945 chiria era de 70.640 lei,
in iunie 1947 aceasta ajunsese la 566.000 lei !
In continuare avem de descifrat o situatie taaare imbarligata;
mai ceva ca-n seriale...
Sper, cu ajutorul documentelor de mai jos, s-o duc la bun sfarsit !
Pe data de 27 aprilie 1946, Grigore Popa intocmeste o
Cerere de inmatriculare (facand trimitere si la faptul ca este invalid)
pentru "Brevet de bauturi spirtoase cu ridicata".
Aflam din acest document ca data nasterii este trecuta cea in care de fapt a
fost inregistrat dar, si mai important in contextul povestii tenebroase pe care
tocmai v-o istorisesc, ca sediul afacerii era in Calea Rahovei nr. 168
(retineti, va rog, adresa).
Pentru aprobarea dosarului era nevoie si de dovada nationalitatii sale
(de roman); act pe care il avea inca din 1933.
Fotocopie. 3 noiembrie 1933.
Data la care tatal lui figura decedat.
Dosarul si-a urmat cursul si i se emite acest Certificat
(un fel de cazier in domeniu) pe 8 august 1946.
Dar intre timp....
Intai ma duc la o tigara si va povestesc un pic mai tarziu...
Pe 16 iunie 1946, Grigore Popa face o "asociatiune" cu Alexandru Anastasescu,
domiciliat pe Calea Rahovei 168; printr-o "scrisoare".
Dar "nu a putut face fata conditiunilor ce si le-a luat" in acea scrisoare asa incat
intocmeste un plan de-a dreptul machiavelic.
Socrul lui, Eugen Vasiliu (adica tatal sotiei lui, sa fie mai clar) avusese prin 1942
"o asociatie de desfacere de vinuri" cu Anastasescu, la adresa sus-pomenita.
Afacere incheiata demult, "prin lichidarea socotelilor".
Pe baza acestui lucru Grigore cere, in calitate de procurator al socrului sau, ca acesta
sa-si continue activitatea la adresa in cauza pe baza prelungirii unui contract
de inchiriere din 1942.
Contract de inchiriere atasat la dosar dar care...n-a existat niciodata !
Dupa cum se vede, la proprietar nu apare vreo semnatura...
1 iulie 1946.
Si ca sa dea credibilitate unui fals ("ordinar" ar spune unii) plateste
la administratia financiara impozitul cuvenit la un contract neexistent
cu o chirie inventata...
Evident, Grigore al nostru a uzat de cunostintele si relatiile sale
din lumea avocateasca. Nu i-a mers si Alexandru Anastasescu a
relevat in instanta toate neregulile si falsurile comise.
Pritocind toate aceste hartii mi-a mai venit o idee.
Poate Nea Grigore nici n-a vrut sa se ocupe propriu-zis de afacere, fiind doar
un paravan pentru socrul lui. Poate faptul ca avea certificat de invalid ii
conferea niste drepturi (scazaminte fiscale sa le zicem).
Poate socrul lui, Eugeniu Vasile, avea probleme de cazier si nu (mai) putea
figura ca intreprinzator intr-un astfel de negot.
Sunt doar supozitii, nu certitudini...
