Mânuțele Iscusite

Târg de Mărțișor

Casa TIFF Cluj-Napoca

28 februarie - 1 martie 2013

Mari maeștri ai fotografiei clujene

Lansare de carte

Galeria Hangar, Cluj-Napoca

20 februarie 2013

Arta plastica contemporana romaneasca

Liviu Nedelcu, Alexandru Grosu

Expozitia de pictura si sculptura

Galeriile Caminul Artei, Bucuresti

21 februarie 2013

Vernisaj: 21 februarie 2013, ora: 17:00

Prezinta: Alexandra Titu, Constantin Prut

   Diferiţi ca opţiune stilistică şi câmpuri poetice frecventate, pictorul Liviu Nedelcu şi sculptorul Alexandru Grosu au în comun aceeaşi extindere a relaţiilor de formalizare şi strategii de metaforizare, dintre imagine si realitate, nesegmentată de rigorile unui realism mimetic sau al unui abstracţionism radical. Cei doi artişti evoluează firesc între polii reprezentării şi autoexpresiei pe un traseu mediat de intensitatea subiectivizării, de dominanta expresionistă, ale cărei diferenţe de interpretare creativă diferă, însă, nu doar în funcţie de datele impuse de rigorile spaţializării sau condiţia materializării semnelor (sintagmelor vizuale), ci şi a referinţelor culturale şi directe la realitatea concretă, uneori deja filtrată cultural, şi de statutul semantic.
   Liviu Nedelcu propune în selecţia de lucrări actuală un crochiu al creaţiei sale din ultimii ani, marcând această complexitate a problemelor plastice, şi teoretice, impuse de vocaţia sa expresionist lirică (gestuală) în concurenţă cu interesul pentru teme culturale ca Frumosul concentrat în elocventa sinecdocă a frumuseţii feminine, sau filonul autobiografic, cu capacitatea sa de generalizare. Un alt nucleu semantic îl constituie experienţa sacrului, cu sistemul său iconografic, tratat cu o adaptare stilistică actualizantă a rigorilor reprezentării tradiţionale ale creştinismului răsăritean, segment al creaţiei care nu a fost, programatic, inclus acestei expoziţii.
Dar aceste solicitări variate care asigură înnoirea permanentă a repertoriilor sale nu produce rupturi stilistice, ci, integrându-se esteticii hibridării şi metamorfozelor şi mixajelor de limbaj, integrează cel mai ades discursurile figurative, mai sintetice sau mai pronunţat mimetice, dinamicii libere şi impulsive a spaţializărilor sale expresionist lirice. Chiar şi atunci când subiectul imaginii cere o stabilizare provizorie, sau sugerează un preludiu al ieşirii din timpul uman, prezenţa neliniştită a timpului este semnalată de vibraţia unor elemente de context sau chiar semnalează figurat timpul în desfăşurare, chiar dacă devenit exterior (de pildă, în succesivele portrete duble ale părinţilor, de o calmă retorică a solitudinii şi poate a reîntoarcerii la timpurile nondiscursive, latente, în marginea cărora se derulează imperiul facticităţii).
    Prezenţa acestui patos al concretului niciodată absent din profunzimea referinţei asigură picturii sale ce coagulează gestul în semn, discursul liber în temporalitatea materializată şi generatoare de materialitate spaţializare integrată substanţei sau integratoare, localizantă, acea densitate narativă şi reflexivă a libertăţii care nu sacrifică în favoarea unei purităţi stilistice fastuoasa bogăţie a lumii efemere dar mirifice, vitale, impure, dar seducătoare, a permanentei regenerări. Regenerarea biologică, dincolo de o identitate individualizantă, ca principiu al permanenţei în act (sugerat de o lucrare gestual abstractă, Cuibul), sau de senzualitatea nudurilor feminine. Indiferent de regimul formei, mimetice sau gestual informale, formă în devenire şi disoluţie, constanta creaţiei sale este o picturalitate care nu lasă evenimentul sau figura, pata sau figura, să se detaşeze monadic de spaţiu, şi senzualitatea rafinată a cromaticii sale, ce armonizează la nivelul compoziţiei sau seriei ce compune o suită, şi în fiecare dintre detaliile suprafeţei, ce are, la rândul său statutul unei compoziţii.
   Alexandru Grosu investighează, la aceeaşi intersecţie fertilă dintre investirile analitic plastice (conducând spre explicitarea structurii) şi semanticitatea sa ca joc referenţial deschis. Multe dintre ciclurile de lucrări legate tematic sau dintre proiectele monumentale sunt centrate de figura umană, descriptiv sintetizată sau redusă la un semn aproape (dar niciodată cu desăvârşire) abstract. Uneori, figura umană cel mai ades eroizată, impostată autoritar în spaţiu, este substituită de o figură animalieră emblematică, încărcată de suplimente de semnificaţie ce o integrează mitologiei umanului. Proiectul său expoziţional actual explorează un câmp problematic plastic delimitat de avangardismul istoric, încă neradicalizat în disjuncţia sa faţă de modernismul al cărui program novator era bazat pe preocupările pur formale sub semnul esteticităţii autonome la a cărui provocare a replicat antiestetismul şi extrateritorialitatea traseelor avangardiste, plasându-şi interesul în dialogul dintre volum, ca prezenţă şi absenţă, ca definit de masă autoritară sau ca grafie ce antrenează zone de consistenţă sau dematerializare cu funcţie expresivă.
    Dacă în compoziţiile în care volumul disciplinează o materie dură, densă, golul colaborează cu tensiunile ce dizlocă – după un program constructiv explicit, spaţializând formele pentru a simultaneiza parcurgerea temporal discursivă a segmentelor/suprafeţelor –, reducţia spre grafie îi lasă acestei prezenţe/absenţe rolul de a substanţializa spaţiul şi astfel figura. Tensionatele linii de forţă de o intensitate expresivă ce indică fără echivoc apartenenţa stilistică. Relaţia constructivă gol-plin sau volum imaterial şi vector linear constructiv operează însă sub determinarea unui nucleu semnificativ, relevându-şi operaţionalitatea metaforică. Acesta este regimul seriei figurative, expresioniste, – seria de cai în care spaţiul operează macerant, solidar unui timp ostil, sau sublimant, aderent pe semnificaţiile ascensionale ale dematerializării. Artistul expune şi o serie de piese monolite, consistente, al căror regim este un abstracţionism izomorf repertoriilor biologice, reactualizând fertilele trasee ale suprarealismului nonarativ, dar sub regimul unui formalism mai puţin exuberant. (Alexandra Titu)

Arta plastica contemporana romaneasca

Lucrari din patrimoniul muzeal restaurate in 2012

Muzeul de Arta, Cluj-Napoca

20 februarie 2013

   Cu sprijinul financiar al Consiliului Judeţean Cluj şi al Clubului INNER WHEEL Cluj-Napoca, în cursul anului 2012 au fost restaurate opt lucrări de pictură din patrimoniul muzeului clujean: NICOLAE GRIGORESCU, Claie de fân, ŞTEFAN LUCHIAN, Albăstrele, MEDNYÁNSZKY LÁSZLÓ, Atmosferă de dimineaţă, IVÁNYI GRÜNWALD BÉLA, Peisaj cu o moară, BARABÁS MIKLÓS, Portretul lui Kemény Zsigmond, MATICSKA JENŐ, Peisaj de iarnă, SZOPÓS SÁNDOR, Autoportret, GYÁRFÁS JENŐ, Kovács Sándor. Operaţiile de restaurare au fost efectuate de laboratorul condus de doamna dr. Sultana-Ruxandra Polizu Guţă, expert restaurator pictură.

   În expoziţie piesele sunt însoţite de material ilustrativ şi texte explicative. Fotografiile – ansamblu şi detalii – redau starea iniţială a lucrărilor, diferitele faze de lucru din timpul restaurării precum şi finalitatea procesului de restaurare.

   Pe lângă prezentarea etapelor de restaurare, expoziţia ilustrează una dintre funcţiile principale ale muzeului, aceea de conservare şi restaurare a patrimoniului.

   Lucrările cu titlul Claie de fân de NICOLAE GRIGORESCU şi Albăstrele de ŞTEFAN LUCHIAN îşi vor relua locul în Galeria Naţională a muzeului, urmând ca celelalte şase să fie valorificate prin două expoziţii temporare dedicate peisajului, respectiv portretisticii transilvănene de secol XIX. 

Stefan Luchian: Albastrele

Nicolae Grigorescu: Claie de fan

Pe simezele mediesene

Arta plastica contemporana romaneasca

Victor Ioan Cacovean

Muzeul Municipal, Medias

20 februarie - 30 martie 2013

   Evenimentul ce se va desfăşura la Muzeul Municipal Mediaş, pe data de 20 februarie 2013 de la ora 14.00, va fi prilejuit de vernisajul expoziţiei de pictură având ca autor pe artistul plastic din Aiud, membru al Uniunii Artiştilor Plastici, Ioan Victor Cacovean şi va fi tocmai începutul unei aventuri printre tablourile cu teme diverse, precum flori şi peisaje pe care artistul le va expune pe simezele muzeului medieşean până pe data de 30 martie 2013. 

Vă aşteptăm la muzeu !

Mineralia 

- Salonul de primavara -

Muzeul de Arta, Cluj-Napoca

22 - 24 februarie 2013

Fierul de calcat pe aburii vremii

Muzeul Agriculturii

Slobozia

20 februarie 2013

   Muzeul Agriculturii va deschide, începând cu data de  20 februarie 2013,  expoziţia Fierul de călcat pe aburii vremii, o poveste  ce evidenţiază fiarele de călcat din patrimoniul muzeului prin expunerea lor pentru public, alături de  imagini ce constituie o istorie evolutivă de-a lungul timpului a spălatului şi călcatului textilelor în ateliere meşteşugăreşti, în casa boierească şi gospodăria ţărănească  din România.

    Muzeograful Fănica Gherghe marchează, printr-o abordare originală, o perioadă din evoluţia fierului de călcat (sec. XIX-XX), unealtă necesară în procesul tehnologic de finisare a textilelor, susţinută de imagini şi obiecte achiziţionate de-a lungul timpului de Muzeul Agriculturii.     

    Spectacularul unor ani îndelungaţi de muncă umilă a generaţii şi generaţii de meşteşugari, deţinători încă de la acea vreme ai unui ansamblu de reguli, de procese tehnologice, fidel însuşite şi dezvoltate se regăsesc în construcţia ingenioasă a fierului folosit la călcat, care a evoluat de la unealtă, la maşină.

    Dacă în alte ţări din Europa sau în alte colţuri ale lumii, colecţionarii au mai expus pentru public  fiare de călcat antice, pentru România această expoziţie este una inedită, unică, ce merită a fi văzută.