De pe scenele teatrului românesc de-odinioară
Articolpublicat în Revista Teatrul, Nr. 6. Iunie 1965.
duminică, 2 ianuarie 2022
Scena orădeană (1964-1965)
De pe scenele teatrului românesc de-odinioară
Teatrul de Stat Oradea
Liviu Mărtinuș (Petru Rareș) în Luceafărul de Barbu Șt. Delavrancea.
Scenă din Vizita bătrînei doamne de Fr. Durrenmatt.
V. Constantinescu în rolul titular din Horia de Mihail Davidoglu.
Articol publicat în Revista Teatrul, Nr. 6. Iunie 1965.
Silabe în citire
Arta plastică contemporană românească
Florin-Preda Dochinoiu
Galeria de Artă Nicolae Tonitza, Iași
1 - 10 ianuarie 2022
1921: Fotografia de salon. Expoziție despre fotografia de-acum un veac
Muzeul Național de Istorie a României
București
5 ianuarie 2022
Muzeul Național de Istorie a României (MNIR), în colaborare
cu fotograful și designerul Octavian Bâlea, anunţă deschiderea microexpoziţiei 1921: Fotografia de salon. Expoziție despre fotografia de-acum un veac.
Aceasta va putea fi vizitată începând de miercuri, 5 ianuarie 2022, la sediul
muzeului din Calea Victoriei nr. 12, sector 3, Bucureşti.
Proiectul expozițional își propune să prezinte publicului un
studio foto interbelic, în care se vor regăsi aparate de fotografiat, piese de
mobilier, costume și obiecte de uz cotidian din colecția MNIR și din colecțiile
personale ale domnilor Octavian Bâlea, Daniel Obreja și Sorin Mărgărit.
Piesa centrală a expoziției este un aparat de fotografiat
fabricat la începutul secolului al XX-lea, în primii ani de funcționare a
fabricii de tehnică fotografică din Görlitz (estul Germaniei). Acesta este un
model din gama Globus, un aparat de salon, de format mare, mai precis un
„Stella”.
Pe lângă descrierea tehnică a piesei, proiectul expozițional își propune să atragă atenția asupra unor aspecte precum: modul în care era percepută fotografia în perioada interbelică; statutul fotografului; rolul pe care fotografia îl avea în societatea epocii; principalele tipuri de fotografie; procesul fizic și chimic prin care se realiza o fotografie.
În cadrul expoziției vor putea fi admirate o serie de
fotografii pe plăci de sticlă realizate de Octavian Bâlea cu aparatul foto
Görlitzer Globus Stella.
Microexpoziția va putea fi vizitată la MNIR, începând cu
data de 5 ianuarie 2022, de miercuri până duminică, între orele 09ꓽ00 – 17ꓽ00.
Curatori: Octavian Bâlea, Andrei Grumeza (MNIR) și Flavius Nicolae Roaită (MNIR).
La ceas de sărbătoare
De prin lume adunate...
Mânăstirea Karmel Mater Dolorosa
Maria Jeutendorf, Austria
Afiș pliabil (pliant). 2010.
***Mai multe despre acest loc puteți afla și de aici:
(dacă activați și traducerea paginii...)
Portretul principesei Ileana
Muzeul Național Peleș
Sinaia
ianuarie 2022
OSCAR STŌSSEL (1879-1964)
Creion şi pastel pe carton
Semnat, datat dreapta jos cu negru ,,Stössel/3.IX.29”
Printre artiştii care au trecut pragul Castelului Pelişor se
numără fotograful Emil Otto Hoppé (1878-1972) şi pictorii Tadeusz Ajdukiewicz
(1852-1916), François Flameng (1856-1923), Pietro Canonica (1869-1959) şi Oscar
Stössel (1879-1964). Acesta din urmă, răspunde invitaţiei regale în anul 1929.
În însemnările sale zilnice, regina Maria nota vineri, 30 august: ,,Simpaticul
pictor pe care l-am întâlnit la St. Gillen e aici să ne facă portretele, Ilenei
şi mie. E gravor, realizează gravuri şi acvaforte drăguţe”. Întâlnirea pe care
o menţionează regina a fost ocazionată de vizita în Regatul Iugoslaviei, din
luna iulie a aceluiaşi an.
Oscar Stössel s-a născut într-o familie evreiască, în oraşul
austriac Neunkirchen şi a devenit faimos ca pictor şi gravor, la începutul
secolului al XX-lea. A studiat pictura cu Constantin Damianos (1869-1953) şi
Franz Kallmorgen (1856-1924) şi gravura cu Ferdinand Schmutzer (1870-1928). În
anul 1938, în circumstanţele nefaste ale ocupaţiei germane, părăseşte Austria
şi se stabileşte în Stalele Unite ale Americii, unde continuă să lucreze
intens. În anul 1940, este solicitat de însuşi preşedintele Statelor Unite,
Franklin D. Roosevelt (1933-1945) să îi realizeze portretul. Operele sale
diverse – portrete, scene religioase, peisaje – pot fi admirate şi azi în
marile muzee americane.
Şedinţele de la Castelul Pelişor debutează în dimineaţa
zilei de 31 august, cu regina Maria, care îşi exprimă intenţia de a poza cu
diadema rusească, aşezată ,,ca o aureolă”, pentru a lăsa fruntea la vedere.
Dacă acest portret a fost realizat sau nu, nu putem afirma cu certitudine.
Singurul portret al reginei care se păstrează până astăzi, figurează în
colecţia de grafică de la British Museum şi o înfăţişează pe suverană cu capul
acoperit cu vălul de doliu, într-o reprezentare în semiprofil, cu şirag de
perle la gât. Portretul acesta a fost gândit, se pare, ca o schiţă secundară,
regina fiind interesată să arate cât mai regal cu putinţă: ,,Dacă voi avea
timp, vreau să fiu pictată şi cu văl. Ţin la văl ca o călugăriţă la veşmântul
ei şi a-l scoate e un sacrilegiu. Mă simt ocrotită purtându-l. [...] când
pozezi mai mult timp tinzi să devii o mască”.
Conştientă că mobilitatea chipului ei forţase de multe ori
limitele celor mai talentaţi artişti, Maria mizează pe expresivitatea pe care
vârsta a adăugat-o trăsăturilor ei de odinioară: ,,Îmi asum chipul pe care el
îl pictează astăzi, chipul pe care viaţa şi felul cum am dus-o l-a modelat”. La
3 septembrie, regina menţiona în jurnal: ,,[...] am pozat o vreme pentru Stössel.
Ca şi alţi artişti care m-au pictat, şi el a descoperit ce greu este. Ne-a
făcut mai multe schiţe adorabile şi cea mai drăguţă mi-a oferit-o”.
Ziua următoare, Maria consemnează: ,,Am pozat pentru
portretul meu. Oricare altul l-ar fi îsprăvit mai repede, dar, ca şi ceilalţi
pictori, acesta mă găseşte extrem de greu de înfăţişat”. În paralel, artistul
începe să schiţeze portretele principeselor Ileana şi Elena: ,,Sunt încântată
fiindcă nu aveam niciun portret al Ilenei şi sunt fericită să păstrez acest
moment al vieţii ei când e atât de încordată în faţa Destinului. Poate mai
târziu în viaţă o să arate mai bine sau mai puţin bine dar voiciunea,
prospeţimea de azi, această aşteptare pură vor dispărea negreşit”. Cât despre
portretul principesei Elena, aflat azi într-o colecţie particulară, Maria
comentează că este ,,excelent”.
În zilele următoare, artistul desenează schiţe în paralel,
în timp ce modelele citesc, ascultă muzică sau desenează, la rândul lor.
Portretul Principesei Ileana avansează greu şi rezultatul nu este în măsură să
satisfacă pretenţiile artistice ale reginei: ,,Pictorul a făcut mai multe
schiţe cu Ileana. Foarte bune, doar că îi vede faţa prea rotundă de cum o văd
eu”. Pentru a-l impresiona, Maria îl invită la Castelul Bran, unde arhitectul
Karel Liman, în colaborare cu regina-artistă, finalizase vastul proiect
arhitectonic şi decorativ. Fără îndoială că pictorul s-a simţit flatat de
onoarea acordată şi a admirat sincer reşedinţa preferată a Mariei: ,,A apărut
şi drăguţul de Stössel, extaziat întru totul de Bran. L-a încântat fiecare
colţişor, fiecare aranjament. Forma camerelor, mobila veche, ceramica,
covoarele, ferestrele, camerele boltite, nivelul diferit al podelelor, felul în
care am fost în stare să păstrez vechea armosferă, încât totul să fie
confortabil. Umbra şi lumina, cretoanele, florile, aranjamentele – n-a pierdut
nimic. Le-a apreciat, le-a înţeles, i-au plăcut”.
În cele din urmă, artistul, care lucrează destul de lent, pentru gustul reginei, reuşeşte să termine schiţele începute. Dintre ele, la Castelul Pelişor, în apartamentul reginei Maria, se păstrează şi astăzi portretul în creion şi pastel al principesei Ileana, imortalizată în plină tinereţe, la douăzeci de ani. Lucrarea se remarcă datorită asemănării izbitoare cu modelul surprins bust, în semiprofil, cu privirea scânteind de vitalitate şi zâmbetul abia schiţat. Părul negru prins la spate, în coafură lejeră, încadrează fruntea înaltă şi sprâncenele frumos arcuite. În creion, în dreapta chipului, artistul şi-a pus semnătura şi data execuţiei, ,,3. XI.[19]29”.
Dr. Macrina Oproiu
Muzeograf-şef
Abonați-vă la:
Postări (Atom)