Muzeul Municipiului București
30 octombrie - 6 noiembrie 2019
La 125 de ani de la încetarea din viață a lui Gheorghe
Tattarescu, Muzeul Municipiului București aduce un omagiu celui care a fost o
personalitate exemplară a secolului al XIX-lea, modelator al gustului și
sensibilității pentru frumos a contemporanilor săi. Pictor înzestrat, autor de
ansambluri monumentale bisericești, fondator al Școlii de Belle - Arte din
București (alături de Theodor Aman) și mentor al unei întregi generații de
artiști, Gheorghe Tattarescu este un nume reprezentativ al culturii românești
moderne.
În așteptarea redeschiderii Muzeului Memorial Gheorghe
Tattarescu din casa artistului situată în Str. Domnița Anastasia nr. 7, în
sălile căreia va fi expusă opera majoră a pictorului Gheorghe Tattarescu (1820
- 1894), Muzeul Municipiului București vă invită la un medalion expozițional
inedit de pictură de șevalet dedicat unui subiect prea puțin explorat de
maestru: peisajul.
Șapte tablouri peisaje din colecția muzeului sunt prezentate
publicului în cadrul Medalionului Gheorghe Tattarescu deschis la Palatul Suțu
în perioada 30 octombrie -
6 noiembrie 2019. Lucrările datează din perioada de
formare a artistului la Roma (1845 - 1851), unde a studiat pe lângă Academia
San Luca, avându-i profesori pe Natale Carta și Giovanni Silvagni.
Demersul său, atât de semnificativ închis în retorica
academică, cunoaște și unele zone mai puțin importante în ierarhia genurilor.
Un asemenea teriotoriu este peisajul, mijlocul prin care ia contact direct cu
natura, unde artistul caută, explorează cu adevărat și se eliberează de normele
riguroase ale studiului după operele marilor maeștri.
Studiile după antic, acuratețea execuției, o gramatică
solidă a meseriei prin stăpânirea desenului și apetența pentru forma închisă și
contur, alcătuiesc trăsături definitorii stilului liniar, reper al excelenței
în neoclasicism. Acestei zone de interes i se asociază lucrarea Turnul lui
Lysicrate, pentru care a făcut schițe in situ în 1845, într-o scurtă vizită la
Atena.
Realizări remarcabile ulterioare – Pe Gianicolo, vedută în
care se resimt îndepărtate ecouri ale picturii în aer liber, sau Vedere de pe
Pincio, ce dezvăluie o imagine poetică, remarcabilă prin vibrația și sinceritatea
viziunii, dar și Peisajul nocturn la granița cu Toscana, unic în arta sa, cu o
priveliște fantasmatică în game de albastru și violet, prefigurează un anume
fior romantic la Tattarescu. Admirator fervent al lui Salvator Rosa, pictorul
va aborda și peisajele cu stânci și arbori frânți ce relevă o natură aproape
elementară, precum peisajele din Apenini ale lui Rosa.
Deși artistul devenise unul dintre cei mai căutați
portretiști ai epocii și, în același timp, prodigios ca pictor muralist de teme
religioase, aceste lucrări expuse stau mărturie că și priveliștile din natură
l-au atras pe Tattarescu. Astfel, peisajul este un gen în care artistul
dovedește frumoase calități de observație realistă, de repartizare justă a
maselor de umbră și lumină, precum și o vastă perspectivă în adâncime.
