Citadela sfărîmată

De pe scenele teatrului românesc de-odinioară

Teatrul Național I. L. Caragiale

Articol publicat în Revista Teatru și Muzică, Nr. 3. 1955.

Foto: scene din repetiții.

Pliant-program, Teatrul Național I. L. Caragiale, București.

Premieră: 25 martie 1955.

Scenă din Actul I.

Articol publicat în Revista Teatru și Muzică, Nr. 4. 1955.

Articol publicat în Gazeta literară, Nr. 39, de joi, 29 septembrie 1955.

Elena Sereda și Matei Gheorghiu.

Revista Scena și Ecranul, Nr. 24. Decembrie 1957.

Scenă din Citadela sfărîmată de Horia Lovinescu, 

cu Emil Botta, Lucia Sturdza Bulandra și Matei Gheorghiu.

Articol publicat în Revista Teatrul, nr. 3. Martie 1989.

Ion Finteșteanu (Dragomirescu), Dida Solomon-Calimachi (Emilia),

Maria Filotti (Adela) și Niki Atanasiu (Costică).

Pe simezele Capitalei

Arta plastică contemporană românească

Monica Timofei, Paul Timofei

Galeriile Carol, București

30 septembrie - 21 octombrie 2016

   Soții Monica și Paul Timofei, absolvenți ai UNArte București și discipoli ai maestrului Ștefan Câlția, ne onorează cu prezența în această toamnă la Galeriile Carol. Cei doi au fost bursieri la Accademia di Romania din Roma, Italia, între 2008 și 2010, perioadă în care - mai ales Monica Timofei - au surprins în lucrările lor Cetatea Eternă, pe care ne-o contrapun cu vechiul București.

    "Există câteva teme recurente în pictura Monicăi și a lui Paul Timofei, iar orașul îmi pare a fi una dintre cele mai profilate. Roma Monicăi Timofei e solară, inundată parcă de lumina unei tandre după-amiezi. (...) Prin contrast, orașul lui Paul Timofei mi se pare sumbru, exsanguu, crepuscular. (...) Spre deosebire de Urbea Monicăi Timofei, de Roma ruinei prestigioase și răscumpărate prin frumusețe, Bucureștiul lui Paul e deznădăjduit, claustrat în orizontul unui destin ineluctabil.” (Marius Lazurca)

   "Peisajele Bucureștilor apar ca o Romă esențială, cu aerul unei naturi moarte sărace, dar fără puterea de a mai renaște. Timofeii propun contemplarea lor ultimă, un impuls final unde edificii ruinate, cu ambrazuri negre, case cu coloane, frontoane și statuară romană, unde frumusețea și binele unui oraș se înrudesc strâns cu dezastrul și crima. (...) Pictorii soți scufundă Bucureștii într-o Romă „a lor”, din a cărei adâncime se iscă peisajele-machetă. (...) Peisajele soților Timofei sunt alcătuite în linii ample, unde edificiile sunt deseori acompaniate de vegetație și urme ale unor mișcări recente. Selectată, fără balastul gafelor sau al manevrelor pictorice impure, forma orașului ne scurtează drumul către mesaj, ecuație care accelerează viteza citiriica în cazul unei parabole deconspirate, unde imaginea nu face popasuri optice și unde nu sunt scheme criptice.” (Bogdan Vlăduță).

Adresa: Bulevardul Carol, nr. 59, etaj 1.

Biografiile detaliate ale celor doi artiști și câteva dintre lucrările lor pot fi găsite pe site-ul

 www.mptimofei.com.

***Galeriile Carol‎Vernisaj prilejuit de Noaptea Albă a Galeriilor 2016

Festivalul de Umor Constantin Tănase

Centrul de Afaceri Vaslui

ediția a XXIV-a, 6 octombrie 2016

    Biblioteca Judeţeană Nicolae Milescu Spătarul Vaslui vă invită joi, 6 octombrie 2016, ora 13:00, la activităţi organizate în cadrul Festivalului de Umor Constantin Tănase, ediţia a XXIV-a. Evenimentul va avea loc la Centrul de Afaceri Vaslui.

***Biblioteca Judeţeană "Nicolae Milescu Spătarul" Vaslui

Exponatul lunii - Cufundarul polar

Complexul Muzeal de Științele Naturii Ion Borcea

Bacău

3 - 30 octombrie 2016

Gavia arctica

HABITAT

   Cuibăreşte în zonele de tundră, pe lacurile şi bălţile cu apă dulce care au insule şi peninsule liniştite, greu accesibile omului.

RĂSPÂNDIRE

   Cuibăreşte solitar în zona arctică a Eurasiei. Iernează în zona Mării Baltice şi în centrul şi sudul Europei.

HRANĂ

   Este alcătuită din peşti, crustacee şi insecte acvatice, pe care le prinde scufundându-se. Scufundările durează în medie 45 secunde, iar adâncimea maximă la care poate ajunge un cufundar polar este de 6 metri.

COMPORTAMENT

   Este o specie monogamă la care ritualul de împerechere se manifestă în special la perechile nou formate. Cuibul plasat la marginea apei este alcătuit din pământ căptuşit cu vegetaţie. Masculul construieşte cuibul, iar clocitul este asigurat de ambii părinţi, prin rotaţie. Femela depune în luna aprilie 1-3 ouă de culoare măslinie cu pete brun închis. Puii pot zbura la vârsta de 2 luni.

AMENINŢĂRI ŞI CONSERVARE

   Populaţia europeană a speciei este relativ mică (mai puţin de 92.000 perechi) şi a manifestat un declin accentuat în perioada cuprinsă între anii 1970 - 1990.

   Fiind o specie ce petrece luni de zile fără a reveni pe uscat este sensibilă la poluarea apei, în special cu produse petroliere. Plasele monofilament determină creşterea mortalităţii la această specie.

***Complexul Muzeal Ion Borcea

Bucureștiul Nevăzut

Arta plastică contemporană românească

Elite Art Gallery, București

3 - 8 octombrie 2016

***EliteArt Galerie