La mare, la soare (XIII)

România de-altădată

Litoral: Carmen Sylva, Vasile Roaită

Colecții și Colecționari

Cartofilie

Carmen Sylva

Așa s-a numit actuala stațiune Eforie Sud înainte de al Doilea Război Mondial
 (dupa pseudonimul literar al Reginei Elisabeta).

Neinscriptionata. 1934.
"...Pe aici sunt peste 20.000 vizitatori; foarte multi streini. Camerile f. scumpe;
s'au inchiriat si magaziile; multa lume a plecat inapoi negasind camere.
Noi platim 2500 lei pe o camera mica cu un pat; e drept ca e in centru si racoroasa
(2500 pe 2 sapt.)....Duminica am facut excursie la Mangalia, Balcic, drum 
lung si pe caldura; la Balcic este ceva ca din povesti..."

Carmen Sylva - Movila. Cazino vazut noaptea. 1937.
"Iti trimet salutari din Movila (desi in coltul stang, sus, a scris:
"9 VI Carmen Silva") si multa sanatate cu molan gras. Pe aici timpul 
este frumos si travaieu cam slab. Iti multumesc pentru serviciul pe care mi'ai 
facut. Altceva nimic facem plaje si soilim (dormim - nu stiam ca acest
cuvant exista in argou de-atata timp). Iti trimet multe sarutari si 
bulane (aceeasi observatie ca mai sus) grase de pe la plaje ca sa te tampeasca".
***
Pe wikipedia este consemnat ca acest cazino s-a construit dupa 1939. 
Cel care a scris articolul s-a inselat, avem aici dovada.

15 august 1938.

21 august 1938.

Statuia si Bulevard. Movila.

Cod: A 25 I. Editura Albania. Interbelica. Necirculata.

Vasile Roaită

Denumire purtată între anii 1950-1962. 

(dupa numele muncitorului ceferist mort în timpul grevei de la Atelierele Grivița, 1933).

Clubul muncitoresc. Librăria Noastră. Cod: 175. 1955.
Mai există o variantă, identică. Intitulată: Vedere.
Cod: 650. Librăria Noastră. 1955.

Apus de soare pe ghiol. Cod: 1069 I. P. 1. Librăria Noastră. 1956.

Apus de soare pe ghiol. Cod: 1070. Librăria Noastră. 1957.

Apus de soare. 1957.
Imagine identică cu cea precedentă, editată în condiții superioare.
Carton lucios, alb-negru.

Clubul muncitoresc. Cod: 138. Librăria Noastră. 1951.

Cantina muncitorească. Cod 139. Librăria Noastră. 1951.

Clubul C.G.M. (Confederația Generală a Muncii). 

Cod: 431. Librăria Noastră. 1953.

Imagine identică cu cea precedentă. A dispărut, prin retușare.

inscripția de pe arcadă.

Clubul C.C.S. (probabil Confederația Centrală a Sindicatelor). 

Cod: 053. Librăria Noastră. 1954. Necirculată.

Imagine identică cu cea pecedentă (minus cablul disparut prin retușare).

Un alt exemplar a fost expediat din Tabăra de pionieri C.F.R. Vasile Roaită.

Vedere. Cod: 1072 I. P. 1 Libraria Noastra. 1957.

Corespondenta insuficient francata (38 bani) asa ca s-a aplicat o stampila ovala 

cu textul: "De plata lei 0,20 Constanta". 

Vedere din Vasile Roaita. A doua parte a anilor '50. Necirculata.

Pe plajă. Cod 545. Librăria Noastră. 1952.

Plaja. Cod: 483. Librăria Noastră. 1954.

Colonie de copii la mare. Cod: 146. Librăria Noastră. 1954.

Colonie de copii la mare. Cod: 484. Librăria Noastră. 1954.

Pe plaja. Cod: 583. Librăria Noastră. 1955.

Copii pe plaja. Cod: 584. Librăria Noastră. 1955.

Plaja. Cod: 1073 I. P. 1. Librăria Noastră. 1956.

Plaja. Fără număr de cod: 1073. Librăria Noastră. 1956.

Pe suport de carton lucios. Imagine identică cu cea precedentă.

Plaja. Librăria Noastră. Anii '50. Necirculată.

Pe malul mării. Fără număr de cod. Librăria Noastră. 1956. 

Pe malul mării. Cod: 1068 I. P. 1. Librăria Noastră. 1957. 

Imagine identică cu cea precedentă.

Pe malul mării. 1957. 

Imagine identică cu cea precedentă, carton lucios, alb-negru.

Mai exista o variantă, identică. Intitulată: Pe plaja. 1958. 

Din unghiul în care este făcută fotografia și cu vegetația din prim plan, 

îmi vine în minte Balcicul...

Dimineața pe plajă. Foto: C. Caraman. 1958.

Dimineața pe plajă. 1958.

Imagine identică cu cea precedentă, culoare schimbată.

Vedere din Vasile Roaită. 1957.

Plaja - Vasile Roaită. 

"Pentru a-ți întregi colecția și pentru a te saluta de pe malul mării, din frumoasa

 stațiune V. Roaită." 1958. 

Plaja - Vasile Roaită. Foto: S. Comănescu. Editor neprecizat. 1958.

Plaja - Vasile Roaită.

Foto: Ing. S. Comănescu. 1958.

"De doua zile mă <prăjesc> pe litoral alături de mii de oameni care se înghesuie

pe o îngustă palmă de pamînt numai din dorința 

de a-ți schimba temporar culoarea pielii".

Pe plajă. 1958.

Colaj. Imaginea din mijloc, sus. Cod: 1793. 1958. Necirculată.

Pe plajă. Imagine identică cu cea de mai sus. 1958.

Pe faleză. Cod: 3112. 1959.

Pe plajă. 1957.

Pe plajă. 1957.

Pe malul mării. 1957.

Pe plajă. 1959.

Imagine identică cu cea precedentă, titulatura schimbată 

și trecută pe fața ilustratei.

Pe plaja. 1958.

Plaja. 1959.

Plaja. 1959.

Pe plajă. 1959.

Imagine identică cu cea precedentă. Fără banda albă din partea de jos,

tituatura (modificată) trecută pe spatele ilustratei.

Pe malul mării. 1959.

Plaja. 1959.

Plaja. Cod: 3107. Necirculata. 

Pe alt exemplar sta scris: "Va doresc spor la munca si succese 

cu ocazia lui 23 aug. Multe salutari tuturor tov. de munca din cadrul 

Consiliului Reg. si orasenesc." 

Randuri adresate U.C.F.S. Cons. Reg. Stalin, Aleea Sub Timpa nr. 1, 

Poligonul de Tir, Oras Stalin (Brasov). 1959.

Plaja. 1959.

Pe plajă. Cod 4437. 1959.

Pe plajă. Cod: 1366. Anii '50-'60. Necirculată.

Pe plajă. 1958.

Pe plajă. Ilustrată cu marginile zimțate. 1959.

Vedere de pe terasa Cazinoului. 1959.

Pe faleză. Cod: 3113. 1961.

Imagine identică cu cea precedentă, titulatura schimbată.

Dimineața la plajă. 1960.

Plaja. 1960.

Colaj. Imaginea din mijloc, jos (identică cu cea precedentă). 1960.

Colaj. Imaginea din mijloc, jos (identică cu cea precedentă). 1962.

Plaja. Începutul anilor '60. Necirculată.

Colaj. Imaginea din stanga, jos. Inceputul anilor '60. Necirculata.

Colaj. Imaginea din partea stanga, jos. 1961.

Plaja. Cod: 2153. Începutul anilor '60. Necirculată.

Vasile Roaită. Mini-carnet (cât o marcă poștală) imagini, tip armonică.

Imagine identică cu cea precedentă. Anii '60.

Colaj. Prima imagine din stânga, sus. 1959. Necirculată. 

Plaja. Imagine identică cu cea de mai sus. 1960.

La plajă. 1960.

Faleza. 1960.

La plajă. 1960.

La plajă. Cod: 3678. 1960.

Imagine identică cu cea precedentă dar...colorată.

Plaja. 1960.

Dimineata la plaja. 1960.

Faleza. 1960.

Pe plajă. Circulată în 1961.

Fotografie facută cu circa doi ani în urmă; pe când digul era în construcție.

Plaja. 1961.

Colaj. Imaginea din stânga, jos. 1961.

Ilustrată cu dimensiunile (pe orizontală) mărite.

Plaja și faleza. 1961.

Pe plajă. 1961.

Pe plajă. 1962.

Pe faleză. Cod: 3857. 1961.

Pe plajă. Cod: 7457. 1962.

Plajă. 1962.

Plaja și faleza. 1962.

Plaja. 1962.

 La plajă. Ilustrată folosită din stoc, cu vechea denumire. Circulată în 1963.

Vedere. Librăria Noastră. 1957.
"Am ajuns la destinație după multe peripeții. Aici suntem instalați destul de bine 
numai că locuim departe de oraș și plaje. Avem un colectiv simpatic cu care ne 
distrăm bine. Eu m-am prăjit cam mult și calc pe urmele lui Geta."

Vedere. Cod: 1066 I. P. 1. Librăria Noastră. 1956.

Vedere. Cod: 252. Anii '50-'60.
Imagine identică cu cea precedentă. Condiții de editare superioare
(carton lucios, alb-megru).

Vedere. Cod: 2402. 1959.

Vedere din parc. 

Cod: 1310 I. P. 1. Libraria Noastra.1956.

Teatrul din Parc. Foto: C. Caraman. 1958.

Teatrul de vară. 1958.

Teatrul de vară. 1959.

Imagine identică cu cea precedentă, dar cu titulatura 

trecuta pe fața ilustratei. 

"Timpul este frumos și ne prăjim la mare și la ghiol". 

Vasile Roaită. Mini-carnet (cât o marcă poștală) imagini, tip armonică.

Imagine identică cu cea precedentă. Anii '50 - '60.

Vedere din Vasile Roaită. 1956.

Colaj. Iamginea din stânga, jos. 1958.

Vedere din parc. Imagine identică cu cea precedentă. 

"...Azi am vizitat Eforie și ne-am întors la Roaită cu vaporul. A fost minunat. Iți scriu acum din grădina teatrului de vară unde așteptăm minunile circului chinezesc...". 1959. 

Teatrul de vară. "E frumos dar singură te plictisești. Nuți." 1960.

Teatrul de vară. Imagine identică cu cea de mai sus dar...colorată. 1960.

Teatrul de vară. Cod: 4434. Începutul anilor '60. Necirculată.

Teatrul de vara. 1959.

Teatrul de vara. 1961.

Imagine identica cu cea precedenta; titulatura trecuta

pe banda alba a cartii postale.

Statia de hidrobuze. "Salutari si sarutari din ploioasa statiune Eforie Sud...". 

Ilustrata folosita din stoc, cu vechea denumire. 1963.

Colonie de copii la mare.

Cod: 137. Libraria Noastra. 1952.

Pe plaja.

Cod: 482. Libraria Noastra. 1954.

Pe plaja.

Cod: 582. Libraria Noastra. 1955.

Colonie de copii la mare. Cod: 146. Libraria Noastra.  

"Tovarase cpt. Primiti cele mai calde salutari de pe Litoralul Marii Negre din 

partea ostasilor sectiei centrale Dinamo. Floarea Carol, Alexandrescu Alex, 

Petrache Valeriu." Randuri adresate capitanului Ghitescu de la 

Asociatia Sportiva Dinamo. 1956. Alt exemplar: necirculat.

Tabără de copii. Cod: 2765. 1959.

Apus de soare la Ghiol. 1958.

Apus de soare. Începutul anilor '60. Necirculată.

Colaj. Cod: 3218. 1960. Necirculată.

***Am respectat întocmai inscripționările de pe ilustrate. 

Greșelile de titulatură, ortografice, etc., nu-mi aparțin (cele de tastare, da !)

Orice completări sau corectări sunt utile și le voi avea în vedere

 cu promptitudine spre postare. Nu mai vorbesc de donații !

Expoziție de artă decorativă

Arta plastică contemporană românească

Ștefania Păun

Carol 53, București

9 - 19 ianuarie 2014

***Visible Art

Colectii si Colectionari

Salonul National Mihai Eminescu

Palatul Parlamentului, Bucuresti

8 - 30 ianuarie 2014

Sarbatorile Eminescu

Biblioteca Judeteana I. G. Bibicescu, Casa Tineretului

Drobeta- Turnu Severin

prima editie, 9 - 10 ianuarie 2014

***Trupa Arhaic

Recital de poezie eminesciana

A fost odata...

Teatrul Mihai Eminescu, Botosani

14 ianuarie 2014

***CentroItaliano LeonardodaVinci

Portretul Reginei Maria

Muzeul National Peles

Obiectul lunii ianuarie

Sinaia

2013

Portretul Reginei Maria

Philip de Laszlo (1869–1937)

Ulei/pânză

mai 1924

Nr. inv. 7085

   În urmă cu trei ani, cotidianul londonez The Guardian anunţa printr-un articol elogios, mult aşteptata biografie a celui care a fost Philip de Laszlo (1869–1937). Semnată de Peter Duff Hart-Davies şi de Caroline Corbeau Parsons ea reînvia memoria unuia dintre cei mai prolifici pictori de salon ai începutului de secol XX. Completată de un amplu catalog raisonné, cartea recompune itinerariul artistic al celui supranumit pictorului Reginelor.

  Artistul care avea să-şi revendice cea mai numeroasă clientelă regală, o poziţie socială înfloritoare şi o celebritate incontestabilă a văzut lumina zilei într-o familie evreiască modestă din Budapesta. Vocaţia pentru arte în general, îl determină să devină la o vârstă fragedă ucenic al scenografului Lehmann Mor. Însetat de cunoaştere, se refugiază în solitudinea atelierului şi se orientează spre pictură şi fotografie.

  Impregnat de cunoştinţe diverse, câştigă o bursă la Şcoala de Arte Decorative din Budapesta. Noul statut îi deschide larg uşile atelierului pictorului academist, Bertalan Szekely. Pedagogul îi facilitează călătorii de studiu la Veneţia şi München. Concomitent, frecventează cursurile lui Wilhelm von Kaulbach, Jules Lefebvre şi Benjamin Constant, la Academia Julian din Paris.     

  Seria portretelor care i-au adus celebritatea a început cu mitrolopitul Grigore al Bulgariei. Încurajat de succes, acceptă o nouă comandă importantă din partea Regelui Ferdinand I de Saxa-Coburg-Gotha (1887-1918) şi al Mariei-Louise de Bourbon-Parma, urmată de numeroase portrete de principi germani şi arhiduci austrieci. La 1900, figurează în cadrul Salonului Societăţii Naţionale de Arte-Frumoase de la Paris cu portretul papei Leon al XIII-lea şi din acest moment începe adevărata consacrare artistică.

   Celebritatea în creştere îl aduce în fruntea Societăţii Regale a Artiştilor Britanici şi totodată în anturajul Casei regale engleze. Departe de a-l descuraja, ploaia de comenzi îl găseşte pregătit: Laszlo pictează cu frenezie. Tehnica sa sofisticată este dublată de o dexteritate nemaiîntâlnită. Poate realiza cu aparentă lejeritate cele mai complicate portrete în doar câteva şedinţe, fapt menit să-i apropie şi mai mult clientela bogată (numărul operelor sale este estimat la circa 3000!). În anul 1903, survine întâia comandă din partea împăratului Franz Josef, iar la 1908, execută portretul preşedintelui american, Theodor Roosevelt. Încununarea muncii sale vine însă în anul 1912 prin Casa de Habsburg, care îl înnobilează, devenind astfel Philipp Laszlo de Lombos.

   Prilejuit de turneul european organizat în Elveţia, Franţa, Belgia şi Marea Britanie de către Casa regală română în primăvara anului 1924, primul contact cu arta marelui portretist o are în centrul său pe Regina Maria. În afara programului oficial de vizită, organizat minuţios de Regele George al V-lea, suverana îşi notează în Jurnal  vizitele în luxosul atelier al pictorului, în zilele de 15, respectiv 20, 21 şi 22 mai. Agitaţia stârnită în jurul lucrării era cu atât mai mare, cu cât o lună mai târziu va fi expusă la Londra. Reprezentată trei sferturi, în drapaj auriu, artistic aruncat pe umeri, cu celebra diademă de safire şi diamante pe cap, purtând la gât superbul colier de la Cartier, Maria surâde discret privitorului. Deşi viu, cromatismul ocoleşte notele stridente şi conferă întregii compoziţii profunzime şi eleganţă. Fundalul neutru cu penumbre misterioase, intensifică, prin contrast, aerul de prestanţă al personajului. Iată notaţiile Mariei, relative la momentul realizării portretului de către artist:

  "[...] Am plecat apoi cu Baby [Beatrice de Orléans – Bourbon, sora cea mai mică a Reginei Maria] să vizităm studioul lui Laszlo. N-am văzut niciodată ceva mai minunat decât portretele sale, care sunt uimitoare. El a propus să-mi facă o schiţă, ceea ce fireşte că n-am avut de gând să refuz. Ne-am uitat la toate lucrările lui şi am petrecut cel mai plăcut timp”.  (15 mai 1924).

   Câteva zile mai târziu, în dimineaţa de 20 mai, Regina consemna:

"Plecare devreme la atelierul lui Laszlo. [...] Lucrează uimitor de repede şi este minunat să-l priveşti pictând. Este atât de plin de entuziasm când începe un tablou care îl încântă, încât ai sentimentul că-i vine să strige de bucurie şi emoţie. [...] Am dorit întotdeauna să iau contact cu el pentru că îi admir portretele mai mult ca orice. A trebuit însă să stau foarte drept şi complet nemişcată cu acea diademă care, în final, mi-a produs o durere de cap ce m-a chinuit toată ziua [...]”.

   Miercuri, 21 mai, Regina scria:

"Această zi a fost aproape, în întregime, dedicată lui Laszlo şi portretului pe care-l face. [...]N-am mai văzut pe nimeni  în viaţa mea pictând ca el. Pare aproape o vrăjitorie. Fiind presat de timp, nu-şi pierde vremea ca să facă mai întâi o schiţă, ci pictează de la bun început. Frumuseţea culorii este desăvârşită şi el pare să se preocupe de tot ce este mai bun într-o figură şi să scoată în evidenţă acest lucru cu o uluitoare intensitate. [...]Eu sunt toată în auriu, cu bentiţa aurie pe frunte pe care o port întotdeauna sub diademele mele, a superbei mele diademe ruseşti, cu cerceii mei lungi cu perle şi cu pandantivul cu perlă în faţa aşa cum l-am purtat uneori, cel acoperit cu un văl auriu pus pe un fond aproape negru. O armonie aurie cu ochii şi safirele cu unice tente de albastru şi din acest aur, faţa mea radiază o expresivitate intensă incredibilă [...]”.  

   Ziua de 23 mai, îi prilejueşte Mariei ultima reîntâlnire cu artistul:

"[...] când tabloul a fost terminat şi ridicat sus, în faţa noastră a apărut o femeie vie, într-o rochie şi văl aurii, cu o superbă diademă pe cap … [...]M-am simţit mândră, pentru că eu, la aproape 50 de ani ai mei, am inspirat un asemenea tablou[...]. Laszlo, în afară de faptul că este un artist extraordinar, este şi unul care iubeşte societatea, aşa că el, mai ales în această clipă trecătoare, a marii mele popularităţi, şi-a asigurat un succes după care mulţi aleargă şi, întrucât tabloul nu poate să nu atragă atenţie, îi va face o mare reclamă.  [...]”.

   În anul 1925, execută două portrete ale Elenei de Grecia, unul dintre ele păstrat la Versoix. Cu un an înainte de a părăsi această lume, în anul 1936, Laszlo este solicitat să picteze trei portrete ale Regelui Carol al II-lea, alte patru ale Reginei Maria şi două ale Regelui Mihai.

  În luna decembrie a anului trecut, Casa Cartier din Paris a vernisat la Grand Palais o amplă expoziţie dedicată celor mai valoroase realizări ale celebrului magazin de bijuterii. Înfiinţat la 1847, aniversează anul acesta o sută şaizeci şi şapte ani de existenţă strălucită şi de tradiţie a luxului. Printre piesele rarissime expuse, celebrul safir al Reginei Maria, achiziţionat de către Regele Ferdinand ca dar pentru festivităţile Încoronării din 15 octombrie 1922 de la Alba-Iulia. La 7 septembrie 1921, Maria nota în jurnal :

"[…] ne-am dus mai întâi la Cartier’s să luăm superbul colier cu safire şi diamante pe care Nando mi l-a cumpărat ca să facă set cu diadema mea. Este o bijuterie unică, superbă şi femeia din mine se bucură, căci bijuteriile au avut întotdeauna o semnificaţie specială în familia noastră – o moştenire rusească !”

   Prin testamentul din 29 iunie 1933, redactat la Balcic, Regina Maria oferea Principelui moştenitor al Coroanei, Regelui Mihai I, după dispariţia sa, celebra bijuterie de la Cartier:

"[…]Las iubitului meu nepot Mihai, Voievod de Alba Iulia, diamantul cel mare ce mi-a fost dăruit de Regele Ferdinand […]”

  Considerat printre cunoscători drept unul dintre cele mai mari safire din lume, bijuteria sri-lankeză faţetată, de 478 carate, în eleganta montură florală, decorată cu diamante a fost achiziţionată de Casa Cartier în anul 1913. În acelaşi an, este inclusă într-un colier alături de şapte diamante. În anul 1919, Cartier izolează din nou safirul pentru a-i pune în valoare frumuseţea absolut unică şi îl expune la San Sebastiano, Spania, unde atrage atenţia câtorva capete încoronate. Vândut de Regele Mihai după abdicare, safirul reapare în anul 2003, când, la o licitaţie a Casei Christie’s din Geneva, este cumpărat la fabulosul preţ de 1.500.000 dolari  SUA!

  Aşa cum mărturiseşte însăşi suverana în Jurnalul său, "moştenirea rusească” o reprezintă diadema cu safire şi diamante. În anul 1825, ţarul Nicolae I oferă soţiei sale, Alexandra Feodorovna, născută Charlotte de Prusia un cadou demn de o împărăteasă. După moartea ţarinei, diadema este moştenită de nora sa, soţia Marelui Duce Vladimir, Maria Pavlovna, născută Prinţesă de Mecklenburg-Schwerin, soacra Victoriei Melita, care apelează la Casa Cartier pentru o ajustare importantă. Onorat de comandă, renumitul bijutier francez Louis Cartier se deplasează personal la Sankt-Petersburg.

   După căderea Romanovilor, Maria Pavlovna o vinde din motive evidente Reginei Maria a României. În anul 1931, cu ocazia căsătoriei cu Arhiducele Anton de Habsburg, Principesa Ileana primeşte în dar celebra diademă, pe care o înstrăinează în anii ’50, în Statele Unite, pentru suma de 80.000 de dolari. Astăzi, printr-un interesant concurs de împrejurări, diadema s-a reîntors după aproape un secol  la Casa Cartier.

   Găzduit în Holul de onoare al Castelului Pelişor, portretul Art Déco al Reginei Maria pictat de Philip de Laszlo vă invită să admiraţi atât măiestria artistului care l-a creat, cât şi frumuseţea bijuteriilor regale.

Macrina Oproiu,

muzeograf

Parfum de epoca

Colectii si Colectionari

Targ de Arta si Antichitati

Promenada Mall, Targu-Mures

31 ianuarie - 2 februarie 2014