Arta plastica contemporana romaneasca
Onisim Colta
Muzeul de Arta, Arad
15 noiembrie - 15 decembrie 2012
Expoziţia Onisim Colta (n. 1952) se doreşte a fi o
secţiune prin creaţia artistică plastică proprie desfăşurată între 1970 – 2012,
şi să marcheze împlinirea a şase decenii de viaţă. Acesta este motivaţia
pentru care ea are un caracter retrospectiv.
Expoziţia cuprinde o selecţie a aproape 100 de lucrări de pictură, desen,
acuarelă, sculptură, obiect şi scenografie.
Panotarea lucrărilor pe simeză şi în spaţiu e rezultatul
unei încercări de relaţionare şi armonizare formală şi tematică a lucrărilor
bidimensionale cu cele în trei dimensiuni.
Expoziţia se întinde în patru săli de dimensiuni diferite.
Aceasta debutează cu sala zisă Orientală care găzduieşte câteva lucrări
expuse în prima personală din 1970, în prima ucenicie la Baia Mare, apoi din
timpul studenţiei la academia de artă clujeană din 1972-1976, urmate de desene
din 1985 din ciclul Lumină şi materie (expuse la Căminul Artei din capital
în 1986) care fac legătura cu un grupaj de lucrări realizate după 1990.
Principala încăpere, cu cele mai multe piese este Sala Ovidiu Maitec. Aici sunt puse în relaţie pânzele mari cu lucrări de sculptură
sau obiect, cu caracter arhetipal.
Motivele cele mai prezente ţin de aura tradiţiei în sens mai
general; piramida (acoperişul casei ţărăneşti de paie), colina, acoperişul de
mănăstire, turnul, peretele de biserică, fereastra, scara, hambarul, cuptorul,
clopotul sau cupola, care devin tot atâtea analogonuri simbolice de tip
“anatomic”. Motivul central al fiecărei lucrări e fragmentul selectat din
întregul unuei anume realităţi şi epurat de tot prisosul mimetic (care nu are
funcţie simbolică). Lucrările de pictură sunt realizate în acril sau ulei pe
pânză iar sculptura şi obiectele, din lemn, alabastru, bronz, alamă, carton
stratificat sau faianţă, îmbrăcate în nisip de Sahara.
În sala a treia, mai redusă ca dimensiune decât SalaOvidiu
Maitec, sunt panotate exclusiv lucrări de desen şi obiect a căror tematică
ţine de ciclul Cărţi şi faguri: Început de lume, Cartea Facerii, Zece
porunci uitate, Manuscrise, Cartea de rugăciuni a pelerinului, Fagure, Clopot, etc.
Primele trei dintre cele patru spaţii de expunere cuprind
lucrări purtătoare de sarcină simbolică: "Imaginea este acolo pentru a elibera
un sens a cărui capăt se află dincolo de ea”(G. Liiceanu).
Ultima sală este rezervată scenografiei şi obiectelor sau
desenelor care consună cu lumea teatrului. Schiţele de decor de atmosferă, în
culoare sunt plasate în centrul câmpului compoziţional în jurul cărora
gravitează notaţiile în tuş, schiţele de detalii de arhitectură, de mecanisme,
elemente de recuzită etc. Câinele grădinarului de Lope de Vega, 1988, Vicleniile lui Scapin de Moliere, 1985, Cui i-e frică de Virginia Woolf ? de E. Albee, 1984, etc. Acestea sunt doar câteva dintre cele peste 80 de
montări scenografice realizate la Teatrul arădean din 1976 încoace.
Un set de obiecte abordate în cheie neodada cu elemente de
asamblaj, objet trouve şi ready made, mecanisme de ceas din alamă şi oţel,
figurine umane sau animaliere din bronz coclit realizate cu 60 de ani în urmă
(găsite într-o pivniţă), lentile mari de reflector de teatru, oglinzi plane sau
parabolice, au dus la piese în care ludicul şi ironia îşi dau mâna cu umorul.
Ele sunt realizate din materiale consistente; lemn, alamă, oţel, cupru sau
bronz, precum seria de Scene, Teatru tv, Scena. Fabulă uitată, Maşina de
scris, Eliberatorii, Fraţii, Fântâna timpului, etc.
***sursa: modernism.ro
