Arta plastică contemporană românească
Alexandru Mărginean
Galeria Contemp, București
12 septembrie - 3 octombrie 2018
La finalul anului 2017, deschideam expoziţia lui Alexandru
Mărginean de la Academia Română, intitulată Coincidentia Oppositorum, proiect
configurat pe baza unor lucrări realizate timp de un deceniu şi neexpuse public
până la respectivul moment. Am punctat cu acea ocazie faptul că principalele
lucrări expuse se vor impune drept capete de serie pentru proiecte viitoare.
Expoziţia Intimitate, organizată la Galeria Contemp în 2018, este un prim pas
distinct şi deopotrivă nuanţat al drumului început de artist anul trecut.
La nivel pur descriptiv, Coincidenţia Oppositorum cuprindea lucrări de pictură, grafică, schiţe şi studii, toate abordând corpul,
drapajul şi ornamentele arhitecturale. O parte dintre acestea fuseseră
realizate la modul clasic, cu mijloace academice. Cele mai multe reprezentau
însă interpretări cu grade variabile de libertate, în relaţie cu modelele
clasice. Nudul ocupa rolul central în economia expunerii. Nuditatea a fost
privită, în contextul acelui proiect, drept înveşmântare în propriile virtuţi
sau trăsături de caracter a personajelor reprezentate.
În Intimitate, nudul joacă un alt rol, acela al sinelui,
privit ca templu al sufletului. Relaţiile dintre formă şi conţinut, dintre
senzualitate, frumuseţe şi profunzime, sau dintre a privi şi a vedea, fac
obiectul provocării artistice a noii expoziţii, concepută deopotrivă ca poveste
şi întreg.
În faţa nudurilor, privitorul este tentat să compare şi să
evalueze, în relaţie cu propria sexualitate. Alexandru Mărginean se detaşează
magistral de latura sexuală, biologică, sau socială în munca sa artistică. Este
interesat, în schimb, de fragilitatea relaţiilor dintre material şi spiritual,
de limbajul corpului, de gesturi identitare şi trăsături lăuntrice.
Artistul lucrează exclusiv după model, ceea ce înseamnă că
în spatele fiecărui nud al său se ascunde o persoană reală. Definirea acesteia
prin reprezentare vizuală se constituie în adevăr al meşteşugului, în sensul
platonician de techne, aşa cum îl înţelege şi îl practică.
Dacă în grafică este interesat să înfăţişeze din cât mai
puţine linii şi puncte, desigur, ca mijloc de exprimare, nu ca scop, în pictură
marşează pe cartea cromaticii. Precum Tintoretto, nu îşi colorează picturile,
ci mai degrabă şterge impurităţile de pe ele. Aceasta este direcţia în care îşi
concentrează energia Alexandru Mărginean. Căutarea unei valori cromatice sau
intensităţi poate face obiectul a numeroase experimente, unele dintre ele de
sorginte alchimică.
În fine, dacă artistul îşi pune ştiinţa în linie şi talentul
în culoare, cu siguranţă îşi ascunde sufletul în subiectele alese. Acestea nu
ţin de naraţiune, ci de surprinderea momentului ideal pentru reprezentarea unei
scene. Acel “atunci şi acolo” împrumutat din sesiunile de lucru cu modelele
tinde să transceandă sursa iconografică sau chiar erminia.
Ritmurile create prin alternanţa dintre linie şi culoare,
cald şi rece, clasic şi modern, citat vizual şi interpretare, sau academism şi
romantism, nu fac altceva decât să valideze ideea că tot ceea ce este relevant
se află dincolo de aparenţe. (Mihai Plămădeală, curator)
Adresă: strada George Vraca, nr. 7.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu