Muzeul Municipiului București
2 octombrie - 22 septembrie 2018
Muzeul Municipiului București vă invită să participați la
vernisajul expoziției tematice Avangardă ↔ Ariergardă. De la premisele
avangardismului românesc la puterea realismului socialist. Evenimentul are loc
la Palatul Suțu (bd I.C. Brătianu, nr. 2), marți, 2 octombrie, începând cu ora
18:30.
În continuarea seriei expoziţiilor organizate de Pinacoteca
Bucureşti, Secţia de Artă vă prezintă un compendiu patrimonial menit să
ilustreze şi să clarifice conotaţiile conceptelor de avangardă şi ariergardă în
arta românescă. Ne propunem o calătorie aventuroasă în timp, un drum parcurs în
dublu sens, spre a analiza complexitatea acestui fenomen artistic şi literar
modernist care a marcat mentalitatea interbelică, şi anume avangardismul: atât
premisele apariţiei lui în spaţiul românesc antebelic şi evoluţia acestuia în
perioada interbelică, cât şi ecoul produs de avangardă în plastica perioadei
următoare, guvernată ideologic de realism socialist, când asistăm între anii
’60-’70 la o “reîntoarcere” tematică şi formală spre principiile promovate de
avangardismului istoric (interbelic) – ariergarda, aşadar o revenire la
tradiţia esteticii avangardiste interbelice.
Prima traiectorie vizează identificarea primelor manifestări
artistice dizidente româneşti din istorie, de revoltă la adresa structurilor
oficiale, care au stabilit premisele şi au pregătit terenul împământenirii
artei noi, în scopul de a sincroniza principiile plasticii româneşti, artă
tânără de altfel, cu cele occidentale. Vom descoperi manifestări ale simbolismului
munchenez, asociate independenţilor de la Ileana (începând din anul 1896), iar
în preajma Primului Război Mondial ecouri ale expresionismului german, o
manifestare modernistă consacrată exprimării în materie a tragicului şi a
crizei spirituale produse din raţiuni politice şi economice. Un rol important
în sedimentarea bazelor mişcării avangardiste româneşti l-a avut publicarea
manifestului futurist a lui Filippo Tommaso Marinetti, pe 20 februarie 1909 şi
în limba română, în „Democraţia”, primit cu mult entuaziasm de tinerii artişti
români.
Avangarda românească, în sincronism cu cea internaţională, a
fost privită în cercurile tradiţionaliste cu ostilitate atât în perioada
interbelică, cât şi în cea postbelică. Dezlănţuirea politicii antisemitiste i-a
forţat pe mulți dintre avangardişti, evrei, să se expatrieze: Marcel Iancu,
Victor Brauner sau Jules (S.) Perahim. Deşi iniţial avangarda a fost privită cu
simpatie de adepţii politicii de stânga datorită idealurilor sociale comune
(arta trebuia să răspundă nevoilor proletariatului), unii dintre avangardişti
fiind membri ai partidului comunist, după cel de-al Doilea Război Mondial
avangarda se va dizolva odată cu implementarea ideologiei comuniste, fiind
considerată o artă decadentă, burgheză şi ostilă intereselor claselor
muncitoare.
Cea de-a doua traiectorie urmăreşte parcursul stilistic al
creaţiei artiştilor avangardişti interbelici în timpul perioadei comuniste, un
studiu de caz fiindu-i dedicat lui Max Herman Maxy, un exemplu de artist
versatil, care a reuşit să se adapteze realităţilor politice ale timpului său:
va trece de la constructivism la realismul socialist impus de regim, revenind
din anii ’60 la (neo)constructivism. Un alt studiu va analiza raportul ideatic
dintre maestru, în cazul de faţă Nicolae Tonitza, şi ucenic, Corneliu Baba,
explicitat prin comparaţia a două lucrări ce tratează un subiect şi o manieră
de execuţie similare – Arlechinul, din perioade diferite: arta perioadei
interbelice, cu influenţe expresioniste, şi ecoul produs de aceasta în perioada
socialistă.
Expoziţia va ilustra, printr-o amplă selecţie de opere de
pictură şi grafică din bogata colecţie a Pinacotecii Bucureşti, o perpetuă Lume
ca spectacol, un manifest plastic dedicat ilustrării evoluţiei stilistice a
avangardismului plastic românesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu