Să ne cunoaștem artiștii

Arta plastică contemporană românească

Marius Bunescu (1881 - 1971)

Strada Cazărmii.

Venezia.

Cronică publicată în Universul Literar, Nr. 13. 23 martie 1930.

Bărci la Sulina.

Gazeta Literară, Nr. 43, de joi, 23 octombrie 1958.

Carieră de piatră.

Consemnare publicată în Revista Arta plastică, Nr. 5. 1962.

Consemnare publicată în Ziarul Scînteia, Nr. 6848, de vineri, 31 decembrie 1965.

Articol publicat în Revista Luceafărul, Nr. 22, de sîmbătă, 28 mai 1966.

Articol publicat în Revista Arta, nr. 4 - 5. Aprilie - mai 1971.

Articol publicat în Ziarul Scînteia de duminică, 28 februarie 1982.

   Expoziția dedicată artistului Marius Bunescu, a paisprezecea din cadrul proiectului Vindecări miraculoase, își propune să prezinte publicului nouă lucrări de pictură din patrimoniul Pinacotecii Municipiului București readuse la imaginea de origine în urma unui proces de restaurare. Este prilejul de a vedea, alături de picturi, imagini ale momentelor relevante din timpul procesului de cercetare și restaurare, cu ajutorul cărora veți putea înțelege demersul tehnic al pictorului dincolo de imaginea percepută, să aflați date și informații care pot fi decelate numai într-o relaționare profesională cu domeniul restaurării.

    Vernisajul expoziției va avea loc în ziua de miercuri, 13 decembrie 2017, ora 15:00, la Palatul Suțu – Muzeul Municipiului București.

   "Marius Bunescu s-a născut în 1881 la Caracal în familia meşteşugarului Ioniţă Bunea. După o copilărie și tinerețe aflate sub semnul asigurării existenței, după terminarea stagiului militar, ajuns în Dobrogea pe post de desenator silvic îl cunoaşte pe pictorul Dimitrie Hîrlescu din Fălticeni care era profesor la Constanța și care-l îndrumă în concretizarea aspirațiilor sale artistice. În aceeași perioadă participă la tipărirea revistei Cultura şi la organizarea festivalurilor artistice şi literare.

    Sub influența mentorului și prietenului său care absolvise cursurile Academiei Regale din Mȕnchen, din 1906 frecventează cursurile aceleiași academii. Este marcat în această perioadă de început de impresionismul german practicat de Herman Groeber. Bunescu însuși vorbește despre perioada de studii müncheneze ca reprezentând <dibuirile tinereții>.

    Din 1911, prin participarea la Salonul Oficial din București, începe periplul prezenței sale ca pictor, desenator, organizator și administrator de muzee și colecții, pe scena vieții culturale. Cele câteva repere cronologice începând cu anul 1912 odată cu plecarea la Paris unde a lucrat în atelierele La grande chaumière, 1919 cu prima expoziție personală de la librăria Minerva, 1920 când devine director al Muzeului Anastase Simu, 1921 când participă la înființarea Sindicatului Artelor Frumoase fiind ales secretar, între 1923 și 1927 fiind președintele acestuia, 1937 cu redactarea catalogului muzeului Simu și cu medalia de aur primită la Paris, 1939 cu marele premiu și medalia de aur primite la expoziția internațională de la Barcelona, 1938 când în țară primește Premiul Național de pictură și 1940 când i se acordă Meritul Cultural în grad de cavaler clasa I-a, anul 1934 când devine director al Casei memoriale Simu, 1949 când preia conducerea Pinacotecii Naționale a Muzeului de Artă al R.P.R. și 1950 când se ocupă de amenajarea Galeriei Naționale, 1953 când primește titlul de artist emerit, 1961 când i se decernează la 80 de ani titlul de Maestru Emerit al Artei,1966 când primește înalta distincție de Artist al poporului reprezintă o minimă oglindire a unei susținute activități în slujba artei și a unei recunoașteri profesionale ce traversează șase decenii ale veacului trecut.

   În 1956 se organizează o retrospectivă Marius Bunescu la Galeria Națională cu lucrări din toate perioadele drumului său artistic; prilej de meditație, de decantare a celor realizate "și, posibil, de planuri noi pentru viitor" după cum singur afirma în 1965 în Însemnările unui pictor.

   Moare în 1971 la București. În 1982 se organizează expoziția omagială Marius Bunescu de la Muzeul de Artă al RSR itinerată la Muzeul de Artă Târgu Mureș.

   Abordează de-a lungul carierei sale teme diverse, de la peisaj la natură statică, de la portret la compoziție îmbogățind prin creația sa cu notă aparte, distinctă prin amprenta personală și totuși integrată, peisajul modernității artei românești a secolului XX.

   Cu o aplecare pentru peisaj în general, peisaj citadin în special, transpune ideea de vedere largă în compoziții echilibrate folosind o paletă cromatică cuprinzătoare unde roșurile și ocrurile galbene de pământ se află în juxtapunere cu albastru ultramarin, de cobalt sau de mangan și verde de crom sau viridian temperate cu alburi și structurate prin și pe desenul realizat cu pensula în culoare de ulei negru, desen care primește accente după organizarea cromatică sau apare pe alocuri de sub plajele de culoare.

    În lucrările din expoziția prezentă orașul București este sensul și scopul preocupărilor pictorului. Imaginile de iarnă din lucrările Stradă din București, București, Cișmigiu sau cele de toamnă din lucrările Terasa Oteteleșeanu, Palatul de Justiție din București sunt ipostaze ale Bucureștiului interbelic surprinse de pictor. Lucrările Ruinele Teatrului Național realizată după 26 august 1944, Podul Rahovei realizată după 1947, Punct sportiv la Herăstrău realizată după anii '50 și Strada Izvor realizată în 1966 sunt tot imagini ale orașului București." (Simona Predescu)

***Muzeul Municipiului Bucureşti - Palatul Suțu‎Vernisajul expoziției „Vindecări Miraculoase: Marius Bunescu”