Muzeul Județean Aurelian Sacerdoțenu
Râmnicu Vâlcea
ianuarie 2017
Contextul descoperirii
Topoarele au fost descoperite de Ruşan Ştefan la data de 5
ianuarie 2012, în satul Şerbăneşti, comuna Sălătrucel, judeţul Vâlcea (zonă de
munte) şi au intrat în colecţia de arheologie a Muzeului Judeţean Vâlcea.
Artefactele au fost găsite la -0,55 m.
Descrierea pieselor
1) Topor cu disc
Turnat în tipar bivalv, cu bavuri pe corp şi are tub de
înmănuşare manşonat. Braţ de formă trapezoidală, profil romboidal la gaura de
înmănuşare. Disc cu umbo. Patină verde închisă.
Dimensiuni: L = 17,9 cm; l. Tăiş = 2,85 cm; d. disc = 4,85
cm; d. gaură înmănuşare interioară = 1,95 cm; d. gaură înmănuşare exterioară =
2, 4 cm.
2) Topor cu disc
Turnat în tipar bivalv, prezintă bavuri pe corp, cu tub de
înmănuşare manşonat. Braţ de formă trapezoidală, profil romboidal la gaura de
înmănuşare. Disc cu umbo. Patină verde închisă. Patina este uşor deteriorată pe
manşon şi lamă.
Dimensiuni: L = 15,5 cm; ; l. tăiş = 2,45 cm; d. disc = 4
cm; d. gaură înmănuşare interioară = 1,8 cm; d. gaură înmănuşare exterioară =
2,4 cm.
3) Topor cu marginile ridicate
Marginile sunt ridicate şi înclinate oblic spre interiorul
piesei, muchia cu secţiune dreptunghiulară. Patină verde închis, distrusă
parţial.
La verficarea efectuată în teren de către specialiştii
muzeului din Râmnicu Vâlcea, s-a putut stabili apartenenţa pieselor la o
depunere în preajma unei ape, cu caracter votiv (după interpretările lui M.
Petrescu-Dîmboviţa şi Al. Vulpe).
Tipologic, cele 2 topoare cu disc aparțin tipului B1 Nestor.
Cronologie relativă
Nu s-au găsit alte materiale arheologice care să asigure o
atribuire culturală, cum ar fi ceramica, dar acest depozit poate fi plasat
cronologic în intervalul bronz mijlociu-bronz tarziu. De asemenea, se constată
preferința de a se depune 1-3 exemplare.
Acest depozit este venit din spaţiul transilvănean, probabil
din mediul culturii Wietenberg, pentru o datare mai timpurie luându-se în
considerare şi piesa nr. 3.
Contextul depunerilor de bronzuri
O teorie mai veche dar care şi-a pierdut valabilitatea punea
depunerile de bronzuri pe seama instabilităţii acestei perioade, un depoit de
bronzuri reprezentând o acumulare de bunuri ce trebuiau să fie ascunse din
motive de securitate. Teoria a fost abandonată deorece se consideră că
depunerile de bronzuri. în păduri şi lângă surse de apă, au un caracter mai
degrabă votiv, fiind legate de manifestările spirituale, religioase, ale
counităţilor umane ale epocii bronzului. Acum, depozitele de bronzuri sunt
considerate inclusiv bunuri de prestigiu, scoase din circulaţie fie la trecerea
în eternitate a posesorului, fie în cadrul unor manifestări religioase
prilejuite de cultul vreunei zeităţi sau vreun eveniment sezonier
magico-religios.
În orice caz, este o perioadă de transformări sociale şi
spirituale, cu o înflorire a metalurgiei bronzului, cu depuneri masive de piese
din bronz şi aur, unele superb decorate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu