Arta plastică contemporană românească
Mihaela Neli Pavăl
Galeria de Artă Grand Hotel Traian, Iași
1 - 31 decembrie 2016
"Ornamentica obiectelor este o reproducere artistică,
simplificată prin forme figurative a realităţii înconjurătoare fie ea
materială, socială sau spirituală. Ornamentul exprimă o latură a specificului
cultural, a modului de a concepe şi produce valori estetice. În lucrările mele
am făcut o aluzie la ornamentul folcloric, introducând anumite forme
decorative, precum şi însemnătatea lor ca „semne” cu anumite sensuri, simboluri
ale unor credinţe străvechi. Sistematizarea elementelor, motivelor, şi
compoziţiilor ornamentale de pe diferite obiecte de artă populară arată că ele
se deosebesc după forma sau felul de stilizare. Privind la ornamente prin
prisma semantică, a conţinutului lor deosebim ornamente geometrice sau
abstractizate, concrete sau realiste şi simbolice (mitologice, religioase,
emblematice ş.a.). Unele dintre motivele ornamentale sunt comune ornamenticii
multor popoare. Dintre acestea menţionăm: motivul care simbolizează soarele,
arborele vieţii, apa, coarnele berbecului, vîrtelniţa (semnul succesiunii celor
patru anotimpuri), etc. O bogată gamă ornamentală de motive geometrice şi
abstracte de diferite proporţii o deţin ţesăturile decorative de lână, bumbac
destinate pentru împodobirea locuinţelor.
O altă recuzită folosită este covorul românesc, ce prezintă
un element care împleteşte atât elemente sociale şi spirituale. Covorul
serveşte la împodobirea interioarelor, dar este folosit şi la nunţi,
înmormântări şi în alte momente solemne din viaţa ţăranului român.
Am ales în lucrările mele un cadru referenţial care asumă o
pictură care să se supună regulilor interne, o artă în care imitarea naturii nu
se face pentru a copia ci pentru a-i regăsi ritmurile esenţiale. Acest tip de
cadru este exemplificat, cel mai aproape de intenţiile mele de lucrările artiştilor
nabişti, în special Pierre Bonnard dar şi Eduard Vuillard.
Acest cadru pune în discuţie, din perspectivă scopică, două
lumi: o lume reală a lucrurilor fireşti, adica lumea naturală, dar care, în
artă, în aceeaşi zona scopică, este subordonată unei lumi mai subtile, o lume
în care o imagine, de exemplu un ornament, este construită cu o intenţie
evocativă pe fundamente profesionale specific artistice. Acestea sunt forme
abstracte de reflectare (ritmul, simetria, proporţia etc.), în timp ce formele
de reflectare cu conţinut concret par excluse din configuraţia ansamblului.
Am folosit forma, culoarea şi linia ca expresii ale
sentimentelor pe care doresc să le exprim iar lucrările mele devin reflectarea
lumii interioare în care spectatorul este invitat să pătrundă. Frumuseţea, fie
ea şi frumuseţea decorativă nu face decât să încarce tabloul cu emoţii şi cu un
sens spiritual." (Mihaela Neli Pavăl)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu