Muzeul Judetean Valcea
Ramnicu Valcea
august 2016
Pumnalul a fost descoperit în timpul cercetărilor
sistematice efectuate pentru dezvelirea Buridavei antice, în sectorul nordic al
Cetăţii 1, în şanţul A/81, în asociere cu "mult material Glina, Coţofeni şi
dacic”. Placa de prindere a mânerului este rotunjită, cu trei găuri pentru
fixarea niturilor dintre care cea poziţionată în capăt este ruptă din vechime.
Pumnalul este îngroşat aproximativ pe mijloc, îngroşarea fiind treptată,
vizibilă mai ales în partea superioară şi mai pronunţată pe o latură comparativ
cu cealaltă. Vârful lamei este rotunjit. Piesa este acoperită de o patină verde-închis, destul de consistentă, cu asperităţi.
Lungimea pumnalului estede 11,2 cm, lăţimea maximă de 3,5 cm, iar în greutate
piesa are 39,6 g. Găurile pentru nituri au diametre de 0,3–0,4 cm.
Pumnalul descoperit la Ocniţa nu este identic cu niciunul
dintre pumnalele eneolitice sau ale epocii bronzului de la Dunărea de Jos.
Dimensiunile sale destul de reduse, forma lamei şi placa de prindere rotunjită
îl apropie ca aspect general de pumnalele descoperite la Căzăneşti, jud. Vâlcea
(un exemplar cu patru găuri pentru fixarea niturilor, găsit întâmplător în
aşezarea din punctul Fabrica de cărămidă, de unde provine şi ceramică de tip
Coţofeni şi Glina), Bocşa Montană – Colţani, oraş Bocşa, jud. Caraş-Severin
(pumnal descoperit întâmplător în zona unei aşezări cu materiale Coţofeni), Ostrovu Mare, com. Gogoşu, jud.
Mehedinţi, Lesura, district Vraca, Bulgaria (pumnal din cupru arsenical, cu1,5%
sau 2,58% As, descoperit întâmplător în zona unei aşezări aparţinând perioadei
de tranziţie la epoca bronzului). Placă rotunjită au şi micile pumnale
triunghiulare de la Odaia Turcului, jud. Dâmboviţa (descoperit în stratul 4 al
aşezării, în asociere cu ceramică de tip Odaia Turcului), şi Braneţ, jud. Olt
(descoperit în aşezare, în cursul săpăturilor sistematice, în nivel cu
materiale Glina), însă ca înfăţişare generală nu sunt totuşi foarte
asemănătoare cu piesa de la Ocniţa. Mijlocul îngroşat al lamei este o
caracteristică a pumnalului de la Ocniţa ce îl diferenţiază de toate pumnalele
menţionate.
Nervura mediană este prezentă la o parte dintre pumnalele cu
placă de prindere rotunjită aparţinând perioadelor mijlocie şi târzie ale
epocii bronzului din spaţiul carpato-dunărean, însă alte trăsături ale acestor
pumnale sunt cu totul diferite faţă de piesa de la Ocniţa.
Pumnalul de la Ocniţa conţine un procent ridicat de arsen,
de 6,7%, după cum a rezultat din analiza micro-PIXE9. Obiecte cu un nivel
ridicat de arsen, peste 1%, se răspândesc pe un spaţiu larg ce include bazinul
Dunării de Jos, Anatolia (cum ar fi, de exemplu, descoperirile de la Ilıpınar),
Persia, Caucaz (de exemplu, piesele de metal ale culturii Maikop) sau Europa
Centrală (în culturile Mondsee, Pfyn, Cortaillod), începând cu prima jumătate a
mileniului al IV-lea a.Chr. Piese făcute din cupru arsenical, datând din prima
jumătate a mileniului al IV-lea a. Chr., au fost descoperite şi pe teritoriul
României, cele mai multe provenind din spaţiul extracarpatic. De exemplu, din
nivelul Cucuteni B al sitului de la Sărata Monteoru, jud. Buzău, se cunosc două
fragmente de topoare (doar partea dinspre tăiş), posibil cu braţele dispuse în
cruce, care au în compoziţie arsen în proporţie de 1,05%, respectiv 1,3%, şi un
pumnal cu placa de prindere deteriorată, cu două găuri pentru fixarea
niturilor, având 1,4% As în compoziţie.
Un topor plat, varianta Cucuteni potrivit clasificării lui
Alexandru Vulpe, cu un conţinut de 1,55% As, a fost descoperit în groapa 4 a
nivelului Cucuteni B din aşezarea de la Viişoara, jud. Bacău. Din acelaşi
areal, mai exact din aşezarea cu ceramică de tip Cucuteni B, „Gorodsk –
Usatovo” şi Monteoru Ic3 de la Târgu Ocna – Podei provin mai multe piese făcute
din cupru arsenical, contextul lor stratigrafic fiind însă incert. Aparţin cu
siguranţă perioadei eneolitice un topor întreg şi altul fragmentar, ambele
încadrate de Vulpe în tipul Târgu Ocna, având 1,05%, respectiv 1% As şi, cu
probabilitate mare, un pumnal triunghiular cu un conţinut de 2,7% As.
Experimentele şi studiile metalografice efectuate au arătat
că o concentraţie de arsen între 0,5–2% nu sporeşte semnificativ duritatea
metalului, însă creşte rezistenţa acestuia faţă de cuprul pur în procesul de
prelucrare la rece a pieselor cu grosime redusă, cum ar fi şi cazul pumnalelor.
Un conţinut între 2–8% As sporeşte însă duritatea metalului, schimbându-i
totodată şi culoarea.
Prezenţa arsenului într-o proporţie însemnată determină
modificarea culorii metalului, aceasta devenind argintie, iar odată cu trecerea
timpului capătă nuanţe aurii, aşa cum probabil s-a întâmplat şi în cazul
pumnalului de la Ocniţa.
Prin prezenţa în procente semnificative a arsenului în
pumnalele de la Dunărea de Jos s-a urmărit probabil obţinerea unor piese cu o
rezistenţă crescută; posibil ca şi culoarea metalului din care au fost făcute
piesele să fi avut importanţă, iar toate aceste caracteristici ar putea fi în
strânsă legătură cu funcţia pumnalelor la acel moment. Revenind la pumnalul de
la Ocniţa, remarcăm că, deşi este făcut dintr-un material de bună calitate,
pare să fie puţin eficient ca armă pentru înjunghiat sau tăiat într-o bătălie
sau duel, fapt datorat dimensiunilor sale reduse şi vârfului destul de rotunjit.
Este mai probabil ca piesa să fi servit drept instrument pentru tăiat în
spaţiul domestic sau, eventual, datorită culorii sale deosebite, să fi avut un
anume rol în plan social sau ceremonial.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu