Chipul nou al oraşului

Arta plastica contemporana romaneasca

Galeria Gheorghe Naum, Braila

11 iulie - 15 august 2015

    Muzeul Brăilei Carol I vă invită să vizitaţi expoziţia Chipul nou al oraşului. Descriptiv, apologetic şi alegoric în reprezentarea peisajului urban în anii <construcţiei socialiste>. Expoziţia este deschisă la Galeria „Gheorghe Naum” (Piaţa Traian nr. 3, intrarea prin Calea Galaţi).

     Expoziţia cuprinde 32 de lucrări de grafică (gravură şi desen), dintre care cele mai multe – aproximativ două treimi – au fost realizate de Emilia Dumitrescu în intervalul dintre 1957 şi 1977. Celelalte poartă semnăturile unor reprezentanţi proeminenţi ai graficii româneşti moderne, activi mai ales în deceniile al şaptelea şi al optulea: Eva Cerbu, Marcel Chirnoagă, Dumitru Dumitriu-Nicolaide, Feszt László, Ethel Lucaci Băiaş, Natalia Matei, Gheorghe Naum, Marcel Olinescu, Maria Popa Georgescu, Nicolae Spirescu.

    Temă importantă pentru modernitate, oraşul devine, în anii "construcţiei socialiste”, începând cu anii 1950, dar şi mai intens imediat după 1960, locus-ul unor preocupări noi.

    Unităţile industriale, extinse sau nou înfiinţate, cartierele muncitoreşti adiacente lor, îmbunătăţirile aduse infrastructurii sunt prezentate ca dovezi ale succesului politicii economice şi sociale a regimului democrat-popular, drept expresia concretă şi, în acelaşi timp, drept suprema dovadă de legitimitate a ideologiei comuniste. Deloc întâmplător, temele şi vocabularul "construcţiei”, "şantierului”, "progresului” domină discursul oficial – "orânduirea socialistă” însăşi este un vast şantier, o etapă de lucru în procesul de edificare a comunismului deplin – şi, prin el, toate ramurile de activitate. Emblemă a contemporaneităţii, a "măreţelor transformări înnoitoare” patronate de Partid, peisajul industrial şi, prin corelaţie, cel urban, ocupă, pentru o vreme, locul secund în noua ierarhie a genurilor artistice, fiind întrecut în importanţă numai de reprezentarea "Omului Nou”.

   Chipul nou al oraşului...identifică trei strategii de reprezentare a peisajului urban: una descriptivă, care documentează apariţia noilor construcţii edilitare; o a doua, apologetică, urmărind să glorifice, prin procedee retorice specifice (ex.: monumentalizarea, perspectivele spaţiale ample, formule care contrapun "noul” funcţional şi salubru „vechiului” perimat şi precar) realizările epocii; şi, în sfârşit, o a treia, alegorică, ce codifică, prin imagini simbolice (ex.: porumbelul păcii, stupul) câteva dintre poncifurile ideologiei comuniste.

     Rareori vreuna dintre aceste strategii este izolabilă într-o formă pură. Cel mai adesea, lucrările se află la intersecţia a cel puţin două moduri de reprezentare. "Simpla” vedută se lasă contaminată de retorica triumfalistă a "noului”, scenele de muncă sau de şantier capătă valenţe alegorice.

    Dimensiunea locală a expoziţiei – faptul anume că selecţia include, în mod preponderent, imagini reale din sau referiri directe la oraşele Brăila şi Galaţi – face ca acest fenomen de glisare retorică să fie cu atât mai evident, iar întrepătrunderea dintre descriptiv (referirea punctuală la un spaţiu geografic şi economic particular) şi iconografia deja definitiv cristalizată, la începutul anilor 1960, a realismului socialist internaţional, cu atât mai interesant de urmărit.

Alina-Ruxandra Mircea

Muzeograf - Secţia Artă

***Muzeul Brailei