Ascension

Arta plastica contemporana romaneasca

Andrei Orban

Impact Hub, Bucuresti

19 martie 2015

  Concepţia artistică a tânărului pictor Andrei Orban, dovedeşte faptul că dadaismul şi suprarealismul au o viaţă foarte lungă, un impact puternic în prezent, asupra tinerei generaţii. Aceste curente artistice, născute dintr-o stare de revoltă a generaţiei tinere a anilor 1916 împotriva tuturor formelor civilizaţiei moderne, împotriva însăşi temeliilor ei, ce folosesc grotescul şi absurdul pentru a "face” o "operă” duse dincolo de orice limită imaginabilă, îşi desăvârşesc revoluţia încă şi astăzi manifestând o totală voinţă de negare a tot ceea ce s-a numit artă, morală, instituṭii şi valori sociale. Suprearealismul bazat pe absurd şi imprevizibil acordă marele rol visului şi dicteului automat. Poezia şi arta sunt percepute astfel în dimensiunea lor "suprareală”, adică poetică.

    Andrei Orban se află în situaţia concretă în care "el”-pictorul se reprezintă pe sine în operă ca autor al acesteia, generând o imagine, o reprezentare a sa, în interiorul operei. În lucrările sale se atribuie „eul auctorial” care conferă în primul rând valoarea unei forţe formative, care se dezvoltă şi se defineşte, în raportul cu sine şi cu opera, prin "punerea în operă”, în chiar procesul acestei reprezentări. Seria sa de lucrări fiind un "discurs” al eului, fără măşti şi subterfugii, parcurgând salturi de la epocă la epocă, de la spaṭii la spaṭii, prin modalităţile de reprezentare picturale. Indiferent de tipul de discurs la care apelează, vedem dincolo de dimensiunea psihologică o modalitate de autodefinire, autocunoaştere, autoapropriere şi autoconservare a autorului aflat la inceputul drumului artistic, în şi prin picturile sale ce deschid drumul spre o viziune interioară, proprie în contextul artei contemporane.

 Conf. univ. dr. Daniela Ţurcanu-Caruţiu

    Despre stilul său personal, Andrei Orban spune: “Nu am un stil rigidizat. Jonglez între suprarealism, figurativ si abstract în funcție de starea pe care vreau să o expun. Fiecare stil este un mod de a expune energia. O vibrație mai puternică o expun într-un mod abstract iar una normală o expun într-un mod suprarealist. În arta abstractă surprind lucrurile așa cum sunt în realitate, lipsite de formă, în esența lor. În realitate lucrurile se mișcă prea repede ca să putem surprinde forma. Putem spune că gradul de abstractizare este direct proporțional cu profunzimea lucrarii pentru că odată cu dispariția formelor clare privitorul este forțat să simtă în loc să gândească,să își folosească al 6-lea simț în detrimentul celor 5 pe care le folosește și așa mult prea mult în viața de zi cu zi.Într-un final,totul se rezumă la energie.

    Arta, fie că vorbim despre muzică, sculptură, pictură sau alte medii, are ca scop evoluția iar datoria artistului este aceea de a face privitorul să plece mai bogat dintr-o galerie.”

***Adresa: strada Halelor, nr. 5, etajele 2 si 3