Metafora nefiintei si...Oameni sarmani

Lansare de carte

F. M. Dostoievski, Efim Bersin

Libraria Tafrali, Iasi

16 ianuarie 2015

    Livia Cotorcea este profesor consultant la catedra de Slavistică Petru Caraman, Facultatea de Litere, Universitatea Al. I. Cuza Iași. A publicat sute de studii critice, articole și eseuri despre cultura rusă. A tradus din operele unor autori precum Evgheni Zamiatin, Mark Aldanov, Vladimir Nabokov, Osip Mandelştam, Anna Ahmatova, F.M. Dostoievski. A debutat cu volumul Lirica lui Lermontov, Consideraţii tematico-structurale (Junimea, 1983). Alte cărți publicate: Terminologie poetică şi retorică (Editura Univ. Al. I. Cuza, 1994), Căutînd desăvîrșirea: studii și articole (Editura Opera Magna, 2006). Face parte din colectivul de redacţie al revistei Romanoslavica. Membru al Societăţii Filologice din România, al Societăţii internaţionale a slaviştilor, al Societăţii internaţionale a rusiştilor și al Societăţii F. M. Dostoievski din România. A fost nominalizată la Premiul Uniunii Scriitorilor din România pe anul 2011, pentru traducerea romanului Adolescentul de F.M. Dostoievski.

    Volumul de debut al lui F. M. Dostoievski, Oameni sărmani, apărut în 1846, este o carte antologică, marcînd o mutaţie radicală: după el literatura lumii nu va mai fi la fel. Complexitatea şi profunzimea acestui roman epistolar îl fac să-şi păstreze şi astăzi capacitatea de a fascina. Considerat „primul roman social” din literatura rusă, Oameni sărmani este o satiră a epocii, moravurilor şi chiar a literaturii timpului. În centrul povestii se află inocenta şi trista afecţiune dintre un functionar de rangul cel mai umil, Makar Devuskin, şi verişoara sa îndepărtată, tînăra orfană Varvara Dobroselova. Cei doi trăiesc într-o sărăcie lucie şi se luptă să supravieţuiască de la o zi la alta, cu speranţa unei minuni improbabile. Schimbul de scrisori dintre cei doi dezvăluie, pas cu pas, o întreagă lume, cu frămîntările ei, prinsă în lupta pentru supravieţuire. Tema gogoliană a omului mărunt, a slujbaşului umil, e revalorizată conştient de Dostoievski, făcînd din Makar Devuskin unul dintre personajele memorabile ale literaturii universale.

    F. M. Dostoievski (1821‑1881) este unul dintre cei mai importanţi scriitori ai lumii, operele sale avînd o influenţă profundă asupra întregii ficţiuni a secolului XX şi bucurîndu‑se şi astăzi de aceeaşi largă apreciere în rîndul cititorilor. La Editura Polirom au apărut pînă în prezent: Scrieri politice (1999), Nopţi albe şi alte microromane (2002), Jucătorul şi alte microromane (2003), Idiotul (2000, 2007, 2011), Demonii (2003, 2007, 2012), Jurnal de scriitor (2006, 2008), Însemnări din subterană şi alte microromane (2007, 2012), Jucătorul (2007, 2011), Crimă şi pedeapsă (2011), Fraţii Karamazov (2011),  Adolescentul (2011) şi Oameni sărmani (2014).

    Efim Berşin este unul dintre poetii care n-au uitat că putem vorbi direct cu Divinitatea, c-o putem asculta sau în­frun­ta precum vechii proroci care se întrebau asupra rostu­rilor lumii şi ale omului, cercetînd taina sfîntă a vieţii şi acceptînd să devină mediul prin care trec marile întrebări şi se întorc răspunsurile la aceste întrebări. Şi poetul rus vede ros­tul acestui mediu în efortul de a renunţa la sine, în fidelitatea cu care-l cap­tează şi-l transpune în limbajul uman, adică, în ştiinţa de a traduce în limba rusă limba lui Dumnezeu, cum mărturiseşte el.

    Efim lvovici Berşin (Berenstein) –  membru al Uniunii Scriitorilor şi al Pen-club din Rusia. Este autorul volumelor de po­e­zie Zăpadă pe Peciora (1982), Ostroave (1992), Monologul unei schije (1998), Millenium (2011), Călăuz al ploii (2011), precum  şi a două romane: Măşti ale spiritului (2005), şi Asistent de clovn (2011). Poeziile lui au fost incluse în prestigioasa anto­logie de poezie rusă Strofele secolului, i s-au tradus poeme în diferite ţări, între care SUA, Germania, Elveţia, Argen­tina, Polonia, Cehia. Volumul de poezii Metafora nefiinţei a fost publicat în 2013 în SUA.