Batalia de la Podul Jiului
Parcul Municipal, Targu Jiu
18 octombrie 2014
În ziua de 14/27 octombrie 1916, oraşul Târgu Jiu a înscris
o pagină glorioasă în istoria României cu prilejul bătăliei de la
podul de peste Jiu, când trupele române, animate de rezistenţa opusă de populaţia
oraşului, au respins o puternică ofensivă germană.
Bătălia de la Podul Jiului a avut loc datorită unei spărturi
în poziţia de apărare a oraşului, ca urmare a deplasării batalionului, ce
avea misiunea de apărare a oraşului Târgu Jiu, spre teatrul de lupte de la
Rasoviţa, din timpului Primului Război Mondial.
În dimineaţa de 14/27 octombrie 1916, la Târgu Jiu rămăsese
doar o companie de miliţie, formată din 2-3 plutoane, pentru paza
podului peste Jiu. În acest gol al
poziţiei, s-a strecurat mai întâi "o compania de vânători inamică, din al 12-lea Regiment de vânători german, urmată apoi de o
alta” - aşa cum relata, în baza unui ordin al Brigăzii 144 germane către
Batalionul III/3.3, comandantul Grupului Jiu din Divizia XI-a, colonelul Ion
Anastasiu, generalul 2
de mai târziu.
Relatările despre lupta de la Podul Jiului sunt numeroase,
subiectivitatea fiind însă evidentă în fiecare mărturisire, articol sau
studiu. Rămâne însă de netăgăduit rezistenţa opusă timp de câteva
ore, în faţa inamicului, de populaţia oraşului Târgu Jiu: civili,
cercetaşi, sergenţi de stradă şi câţiva activi.
După unele relatări, s-a trecut la mobilizarea unui număr
mic de civili, care au primit armament, şi împreună cu efectivul redus al
companiei de miliţie s-au îndreptat spre podul de peste Jiu.
"A fost unul dintre
cele mai mari şi înălţătoare tablouri ale neamului - afirma generalul C. Găvănescul, în cartea document <Războiul nostru
pentru întregirea neamului>, (Iaşi, 1918, p.38) - copii între moşnegi luptând
alături pentruţară… amestecaţi cu câţiva ţărani şi civili, iar lângă ei,
imediat în spatele lor, mai multe femei venite şi ele să ajute, pansând pe răniţi,
cărând muniţiuni soldaţilor până pe linia de luptă sau încurajând pe
luptători. Şi toţi aceştia erau veniţi aici cu voia lor, neîmpinşi de nimeni, nemânaţi
de nimeni decât de dragostea de ţară şi de iubirea de neam.”
După alte relatări, însă mult mai puţin obiective, "străzile
oraşului au fost baricadate şi în mare parte minate”.
"Pe strada principală care duce spre podul de fier peste Jiu, s-au instalat două piese de
artilerie de însoţire, având misiunea de a executa trageri directe asupra duşmanului ce
ar fi încercat să pătrundă în lungul podului."
Ajuns la pod, detaşamentul condus de colonelul Obogeanu,
care primise ordin de apărare a Târgu Jiului, căpitanul Genică Sadoveanu,
comisarul Ioan C. Popilian şi maiorul Mlădinescu, (4) a răspuns cu focuri
de armă la tirul mitralierelor inamice, reuşind să oprească ofensiva
acestora, dinspre Dealul Târgului, până la venirea Companiei 13 din Regimentul 58
românesc. În alte surse se afirmă că a sosit o companie a Regimentului 59
infanterie, care, "după
puţină luptă la dig, a trecut podul şi prin apă” şi a pus duşmanul pe
fugă. După retragere, Batalionului V/69austriac (aşa cum se afirmă în
unele surse) a lăsat armament, muniţie, câţiva morţi şi răniţi.
Eroismul locuitorilor oraşului Târgu Jiu a fost
providenţial. Chiar dacă informaţia a cunoscut o nepermisă diluare, ziarul Times nota în acele zile despre eroismul românilor, în speţă al târgujienilor: "s-a
opus o rezistenţă disperată într-o poziţie căreia germanii i-au dat numele
Târgu Jiului şi au luptat timp de trei zile vitejeşte contra celor mai bune trupe
germane”
Părerile şi
convingerile despre Bătălia de la Podul Jiului au rămas însă la fel de contradictorii şi la 98 de ani de la acest
eveniment. O întrebare care stârneşte şi astăzi controverse în rândul istoricilor,
cu precădere a celor gorjeni, este acea în legătură cu participarea Ecaterinei
Teodoroiu la lupta de la podul Jiului.
Pe lângă aceste consideraţii interpretativ-istorice, departe
de fi înscrisă în paginile manualelor de artă militară, ca exemplu de "înaltă concepţie strategică sau de iscusită execuţie tactică”, lupta de la
Podul Jiului va rămâne întipărită în sufletele românilor şi gorjenilor de
pretutindeni.
17 ani mai târziu, la data de 7 octombrie 1933, regele Carol
al II-lea, însoţit de o parte a miniştrilor guvernului Alexandru Vaida
- Voevod, vizita oraşul Târgu Jiu. Cu acest prilej, regele a decorat oraşul
cu Virtutea Militară de Război, ca un omagiu adus eroismului cu care "populaţia
sa în ziua de 14 octombrie 1916, a respins, la Podul Jiului, atacul trupelor
germane, îndreptate contra oraşului”.
Încheiem aceste
rânduri, cu cea mai deplină convingere că nici o evocare istorică, nu va putea reda la adevăratele sale
trăiri pilda de curaj a eroilor bătăliei de la podul Jiului.
Este însă acesta omagiul şi recunoştinţa noastră pentru cei
care şi-au înscris numele în paginile de aur ale istoriei.
http://andreipopete.wordpress.com/
***Alex Radescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu