Imi pasa: In memoriam B. Elvin

duminică, 31 august 2014

In memoriam B. Elvin

De pe scenele teatrului românesc de-odinioară,

Bernstein Elvin (1927 - 2011)

Am găsit azi un mic document, tipărit pe carton.

Acesta se referă la Adunarea Generală a Scriitorilor din R.S. România,

București, Ateneul Român, 14-16 noiembrie 1968.

Destinatar - invitat: B. Elvin.

Mărturisesc că, la prima lectură, nu am știtut despre cine este vorba;

chiar dacă numele avea o oarecare rezonanță pentru mine.

Așa că am făcut "cercetari".

Rândurile de mai jos au fost pe deplin edificatoare; sper că și pentru voi.

Nu mai este mult și se împlinesc trei ani de la dispariția acestui OM.

Cine știe, poate și acest articol se va constitui într-un

remember bine primit. Acolo, sus !

Foto: Institututul Cultural Român.

Uniunea Scriitorilor din România şi Asociaţia Scriitorilor Bucureşti anunţă cu profundă durere încetarea din viaţă, în ziua de 18 septembrie 2011, a reputatului scriitor Elvin Bernstein (B. Elvin), unul dintre decanii de vîrstă ai Uniunii.

B. Elvin s-a născut la Moineşti la 24 august 1927. Din cauza etniei sale, a fost împiedicat să studieze la Liceul Mihai Viteazul, fiind obligat de legile rasiale ale timpului la munci obligatorii. A reuşit să urmeze cursurile Liceului Cultura-Max Aziel, unde l-a avut ca profesor de limba română pe Mihail Sebastian.

A debutat ca publicist în revista Caiete culturale, editată chiar de el, iar ca literat, în ziarul Ecoul (1944), cu un medalion G.B. Shaw, semnat cu pseudonimul Paul Scorţeanu.

După absolvirea liceului, a urmat cursurile de Estetică ale Facultătii de Filosofie din Universitatea Bucureşti. Ca student şi apoi absolvent a colaborat la revistele: Contemporanul, Gazeta literară, Luceafărul, Viaţa românească.

După absolvirea facultăţii, în anul 1950, a lucrat la Editura Tineretului, dar a fost exclus din partidul comunist şi din editură. Ulterior a scris şi publicat volumul Anatole France, care i-a atras excluderea din redacţiile la care activa, timp de trei ani. Volumul era îndreptat împotriva fanatismului politic şi era inspirat de revoluţia anticomunistă maghiară din 1956.

Ulterior a reuşit să devină secretar literar la Teatrul de Comedie şi apoi Teatrul Naţional I.L. Caragiale din Bucureşti, unde a iniţiat şi a editat vreme de 20 de ani publicaţia trimestrială Caietele Teatrului Naţional, una dintre cele mai valoroase publicaţii culturale ale anilor ’70-’80.

După revoluţie, începînd din 1992, B. Elvin a devenit redactor-şef al altei publicaţii de prestigiu: Lettre Internationale – ediţia română, pe care a condus-o pînă la sfîrşitul vieţii.

B. Elvin a fost un scriitor ataşat mişcării teatrale, a scris critică de teatru şi a făcut parte din Secţia de dramaturgie a Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti. În afară de activitatea sa publicistică, a publicat numeroase volume de eseu şi romane între care: După o lungă şi grea suferinţă (1973), Partea mea de comedie (1974), Prin ce se deosebeşte această noapte? (1977), Hotarul imaginar (1980), În continuare (1982), Colţurile cercului (1985), Patru şi un absent (1988).

Prin dispariţia lui B. Elvin, literatura română, presa noastră culturală şi lumea literară din România suferă o grea pierdere. (romlit.ro)

***