Dobrogea în arhivele românesti 1597-1989

Lansare de carte

Stoica Lascu

Casa Avramide, Tulcea

25 iunie 2014

   La începutul anului 2011, pentru a marca şase decenii de la înfiinţarea unor structuri judeţene ale Arhivelor Naţionale, inclusiv cea de la Constanţa, dar în mod special pentru a-l omagia pe profesorul Stoica Lascu, la împlinirea a 60 de ani, arhiviştii constănţeni coordonaţi de Virgil Coman au iniţiat un proiect editorial care s-a materializat la finele anului 2013. Este vorba despre un volum ce cuprinde un număr de 413 documente, majoritatea covârşitoare inedite, dar şi 12 imagini (cărţi poştale şi fotografii), din patrimoniul Arhivelor Naţionale ale României şi al structurilor sale judeţene, cel al Diviziei Arhive Diplomatice, Serviciului Istoric al Armatei şi Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. Mai exact, este vorba despre o serie de mărturii arhivistice referitoare la Dobrogea, identificate de unii lucrători ai acestor instituţii în fondurile şi colecţiile arhivistice pe care le gestionează, colaţionate şi transmise spre publicare Serviciului Judeţean Constanţa al Arhivelor Naţionale.

  Majoritatea documentelor datează din perioada 1878-1989, dar sunt şi alte câteva mai vechi, începând cu anul 1597. Momentele sărbătoreşti din 1878, când Dobrogea a fost reintegrată României, sunt bine surprinse în documente, apoi unele măsuri susţinute de guvernanţi pe linia dezvotării teritoriului cuprins între Dunăre şi Marea Neagră pentru aşezarea şi împroprietărirea unor familii de români, inclusiv din Transilvania, în acest din urmă caz autorităţile austro-ungare dispunând obstrucţionarea unui astfel de proces, după cum reiese din corespondenţa oficială

    Realităţile economice, sociale, culturale şi edilitare din judeţele Constanţa şi Tulcea de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea sunt reflectate în unele rapoarte ale prefecţilor celor două judeţe, acestea constituind o bogată sursă de informaţii pentru cei care doresc să cerceteze mai amănunţit această perioadă.

   Ampla mişcare ţărănească din anul 1907, deşi nu a atins meleagurile Dobrogei, a fost în atenţia reprezentaţilor Bisericii Ortodoxe Române. Mărturiile documentare din cuprinsul acestui volum relevă faptul că însuşi episcopul Dunării de Jos, P.S. Pimen, a atras atenţia preoţilor din cuprinsul acestei eparhii asupra faptului că trebuie să se implice în activitatea de prevenire a izbucnirii unor mişcări sociale şi să-i liniştească pe răsculaţi. 

   Ne reţin atenţia şi câteva documente referitoare la cel de-al Doilea Război Balcanic, iar în strânsă legătură cu modul în care au acţionat forţele navale pe timpul Campaniei militare a României din 1913, regăsim unele informaţii referitoare la activitatea căpităniilor porturilor dunărene de la Călăraşi, Cernavoda şi Ostrov.

   La rândul său, procesul de împroprietărire în Dobrogea, inclusiv în judeţele Caliacra şi Durostor, este bine surprins în documente. Nu lipsesc nici unele informaţii despre festivităţile dedicate aniversării Semicentenarului reintegrării Dobrogei la România organizate în toamna anului 1928, care demonstrează grija autorităţilor pentru marcarea unor momente importante din istoria naţională. 

   Documentele referitoare la situaţia evacuaţilor din Dobrogea de Sud (Cadrilater), ca urmare a aplicării prevederilor Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, ne oferă posibilitatea de a urmări acest proces la scara întregii ţări.

   Unele mărturii documentare din perioada 1946-1950 reliefează aspecte din activitatea organizaţiilor P.C.R./P.M.R. din judeţele Constanţa şi Tulcea. Pentru deceniile cinci şi şase ale secolului al XX-lea, extrem de interesante sunt unele studii şi rapoarte privind sistematizarea şi dezvoltarea localităţilor din Dobrogea.

   Fără îndoială, ne mai surprind atenţia şi dările de seamă asupra activităţii comitetelor judeţene Constanţa şi Tulcea ale P.C.R. în perioada 1984-1989, cât şi hotărârile conferinţelor celor două organizaţii judeţene ale P.C.R. din 11 noiembrie 1989.

   Firesc, în cuprinsul volumului se regăsesc unele informaţii referitoare la activitatea minorităţilor, respectiv a cultelor din Dobrogea, extrem de interesante, dar şi alte mărturii arhivistice valoroase, care pot fi incluse în categoria varia.