Mandria de a fi roman

Oameni de isprava

Gheorghe Capusan

Muzeul Gheorghe si Ion

Cluj-Napoca

2013

  Undeva, la una dintre marginile Clujului, Gheorghe Căpușan, de meserie tinichigiu, își urmează visul de a înființa un muzeu etnografic. Este pasionat de când se știe de obiectele vechi și frumoase, legate de tradițiile și obiceiurile din bătrâni.

  A adunat peste 2000 de piese, iar prin 2006-2007 colecția a început să prindă contur. Un fost atelier de tinichigerie adăpostește acum, pe trei niveluri, un mic muzeu strălucind de curățenie, cu obiecte minunate, îngrijite și bine întreținute. Fiecare obiect are povestea lui, iar Gheorghe Căpușan abia așteaptă să ne-o spună. 

   "M-am gândit la un moment dat să îl numesc Muzeul Gheorghe și Ion. Pentru că astăzi toți își botează copiii cu tot felul de nume, dar au uitat de numele pe care le purtau bătrânii noștri. Și nu e bine, pentru că numele din bătrâni sunt frumoase.”

  Țigla care acoperă o parte a construcției o are de la Florin Piersic, care i-a făcut cadou și o firmă de giuvaergiu din Cluj, veche de o sută de ani. Un război de țesut, datat 1950, a fost recuperat din podul Băncii Naționale. "Era acolo, demontat, nu mai știau ce să facă cu el. L-am luat, l-am completat, l-am pus în funcțiune”. Plăcintarul, cel mai mare din câte s-au văzut vreodată, îl are de la preotul din Apahida. Plasa de pescuit a adus-o din Deltă. Îi plac muzeele, îi plac mănăstirile, și crede că învățarea tradițiilor ar trebui introdusă în programa școlară.

  "Vreau să aduc oamenii cu câteva secole în urmă. Vreau să țin o pereche de boi, și să plimb oamenii cu carul cu boi. Astăzi toată lumea vrea viteză. Eu vreau să le arăt că nu putem trăi doar în viteză, că trebuie să ne amintim de unde venim și cine suntem.”

  Doamna Căpușan ne face vărzare, în cuptorul pe care Gheorghe Căpușan l-a refăcut cu mâna lui. În grădină, în așteptarea boilor, se află deocamdată câteva zeci de iepuri. Undeva, sub un deal, este și o căprioară cu doi pui. 

  "Vreau să organizez aici șezători. Să aduc oameni bătrâni, în special femei, care să facă șezători, așa cum erau pe vremuri, și să-i învețe pe tineri mecanismul. Șezătorile din bătrâni erau extraordinare, acolo veneau bătrâni și tineri, se învățau lucruri frumoase. Aș vrea să fac șezătorile să reînvie”.

Va putea oare Gheorghe Căpușan să facă șezătorile să reînvie ? 

Un lucru este sigur: noi vom fi acolo !

Text si imagini: Muzeul Etnografic al Transilvaniei via Tudor Salagean