Muzeul Etnografic al Transilvaniei
Cluj-Napoca
28 noiembrie 2012 - 15 ianuarie 2013
Organizatori:
Muzeul Etnografic al
Transilvaniei, Muzeul Național al Unirii Alba Iulia, Direcția Județeană pentru
Cultură și Patrimoniu
Național Alba, Asociația Arta Tradițională Cluj Napoca
Arhitectura
populară, aşa cum o vedem noi astăzi nu constituie, de fapt, decât o ultimă
secvenţă a unui îndelungat proces de dezvoltare (aflat încă în mers), care din
punct de vedere al valorilor estetice şi spirituale, se afirmă ca o însumare a
etapelor precedente, prin aporturi specifice.
Expoziţia
înscrisă sub generoasa temă: Valori ale arhitecturii tradiţionale din centrul
Transilvaniei – judeţul Alba urmăreşte transformările şi evoluţia
construcţiilor din cadrul gospodăriei ţărăneşti, pe o perioadă de timp cuprinsă
între sfârşitul secolului al XVIII-lea şi până în prima jumătate a secolului al
XX-lea.
Fotografiile
provin din arhiva Muzeului Naţional al Unirii Alba Iulia şi a Muzeului
Etnografic al Transilvaniei Cluj Napoca, dar şi din colecţii particulare
(Adrian Munteanu, Dan Anghel, Dan Moisa, Paul Nemeş, Călin Şuteu), fiind alese
cu scopul de a pune în evidenţă formele armonioase ale monumentelor şi modul
lor de adaptare la teren.
În cadrul
cercetării etnografice ne-au atras atenţia acele zone unde monumentele de
arhitectură populară s-au păstrat mai mult sau mai puţin intacte până în
prezent. Vom face referire aici la: Zona Munţilor Apuseni (Mocănimea Văii
Ampoiului, Mocănimea Văii Arieşului, Mocănimea Trascăului, Buciumănimea, Ţara
Moţilor,), Zona Valea Mureşului, Zona Valea Sebeşului, Zona Podişul Secaşelor,
Zona viticolă Alba.
Evoluţia
locuinţelor, de la cele cu o singură încăpere la cele cu mai multe,
înregistrează următoarele categorii caracteristice de la apariţia lor şi până
în zilele noastre: casa cu o înăpere de locuit, casa cu o încăpere de locuit şi
o cameră, casa alcătuită dintr-o cameră de locuit cu tindă şi cămară, casa cu
două încăperi de locuit fiecare cu acces separat, casa cu trei încăperi de
locuit. Fireşte că în cadrul fiecărei categorii există variante şi subvariante,
a căror clasificare ar fi mai puţin utilă şi greu de realizat.
Şurile şi
grajdurile ocupă al doilea loc ca importanţă în gospodăria ţărănească, îmbinate
de cele mai multe ori cu grajdul destinat adăpostirii vitelor sau a oilor. Nu
este o noutate faptul ca acest tip de construcţie ce datează de la sfârşitul
secolului al XIX-lea s-a păstrat într-o formă neschimbată arhitecturală şi
funcţională până în prezent, oferindu-ne un model foarte uşor de reconstituit.
Fiind primele
anexe care reţineau atenţia trecătorilor, porţile şi ferestrele au ridicat şi
alte probleme, pe lângă cele funcţionale, au devenit faţa socială a
gospodarilor. De aceea, preocupările pentru înfrumuseţarea lor au fost tot mai
susţinute în toate zonele judeţului Alba, unde se găseau esenţe lemnoase, care
le ofereau meşterilor posibilităţi de evidenţiere a decorurilor încrustate,
traforate sau pictate.
Cu tot progresul
rapid al industriei, s-au dezvoltat în Munţii Apuseni, o serie de industrii
casnice ţărăneşti, ale căror sisteme complexe sunt acţionate de forţa apelor.
Astfel putem aminti: morile de măcinat cereale, vâltorile folosite la finisarea
pânzeturilor, şi şteampurile folosite la prelucrarea minereului de aur.
Cercetarea
arhitecturii tradiţionale din judeţul Alba a făcut posibilă identificarea
caracteristicilor esenţiale ale acesteia şi o confirmare a valorii ei într-un
cadru unitar al celei din România. Studiul asupra fondului arhitecturii
valoroase, este o sursă de informaţii pentru cei care vor dori să proiecteze şi
să construiască bazându-se pe lunga experienţă tradiţională, iar anumite
aspecte de ordin general sesizate sunt valabile pentru întreg cuprinsul ţării.
Adriana Ţuţuianu
- muzeograf
Muzeul Național al Unirii Alba Iulia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu