Imi pasa

marți, 20 noiembrie 2012

Sa ne cinstim eroii neamului

Emil Rebreanu

S-a născut în satul Maieru, azi în judeţul Bistriţa-Năsăud, la 17 decembrie 1891. Fratele său, Liviu, a ajuns unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori români. În total au fost 14 fraţi, Emil a fost al cincilea dintre ei. A absolvit liceul în anul 1913, după care s-a înscris la Facultatea de Drept din Cluj.

La izbucnirea primului război mondial, Emil Rebreanu este obligat să îşi întrerupă studiile universitare şi a fost înrolat în armata austro-ungară. A fost trimis pe front în Galiţia, Rusia şi Italia, fiind rănit de mai multe ori în luptă. În anul 1915 este avansat sublocotenent şi repartizat la regimentul de artilerie Maria Luiza. Ca ofiţer s-a remarcat faţă de subordonaţi prin purtarea sa corectă, iar pe câmpul de luptă s-a distins prin faptele sale de arme, motiv pentru care a primit în semn de recunoaştere decoraţia austro-ungară Medalia de aur pentru vitejie.

În primăvara anului 1917, regimentul său a fost trimis să lupte pe frontul românesc, moment în care începe marea dramă a lui Emil Rebreanu, aceeaşi ca pentru toţi românii din Ardeal, şi anume acea de a lupta împotriva fraţilor lor din Vechiul Regat.

Emil Rebreanu ia decizia să nu lupte împotriva fraţilor săi români, astfel încât dezertează din armata austro-ungară pe frontul de la Ghimeş. Mai avea de parcurs doar o mică distanţă până când ar fi ajuns în liniile româneşti când este prins de austro-ungari. Acestea s-au întâmplat în noaptea de 10 spre 11 mai 1917. Pentru fapta sa i se intentează imediat proces şi este condamnat la moarte prin spânzurătoare. Deşi a fost sfătuit de colegii săi să declare că nu a dezertat, ci că s-a rătăcit, Emil a refuzat să mintă şi a afirmat cu tărie că scopul său era să se alăture fraţilor români care luptau pentru eliberarea Ardealului.

Execuţia a avut loc la data de 14 mai 1917, foarte aproape de graniţa Austro-Ungariei cu România. Sublocotenentul Emil Rebreanu a cerut să fie înmormântat dincolo de graniţă, pe pământ românesc, dar dorinţa i-a fost refuzată. Înainte de a fi executat, sublocotenentul Rebreanu a strigat cu putere Trăiască România ! în faţa militarilor adunaţi cu forţa pentru a lua aminte la pedeapsa celui care a refuzat să lupte pentru cauza străină a monarhiei austro-ungare.

După război, la 2 octombrie 1921, fratele său, Liviu Rebreanu, reuşeşte să îi îndeplinească ultima dorinţă, aceea de a fi îngropat în pământul scumpei sale Românii. Sicriul lui Emil Rebreanu, purtat de ofiţeri ai armatei române, va fi înmormântat, în cadrul unui ceremonial solemn, în localitatea Palanca, judeţul Bacău, pe pământ românesc.

Drama lui Emil l-a determinat pe Liviu Rebreanu să modifice substanţial subiectul romanului său Pădurea spânzuraţilor, eroul principal al romanului (Apostol Bologa) fiind inspirat din realitatea vieţii eroului-sublocotenent Emil Rebreanu.

Din anul 1991 sunt organizate anual acţiuni de comemorare a sacrificiului sublocotenentului Emil Rebreanu, cu sprijinul autorităţilor statului, în localitatea unde acesta îşi doarme somnul de veci.

In data de 10 noiembrie 2012 a avut loc inaugurarea monumentului dedicat memoriei eroului national sublocotenent Emil Rebreanu. Monumentul a fost realizat in comuna Palanca, judet Bacau, dupa trei luni de eforturi sustinute, de catre echipa de artisti formata din: Marcel Aciocoitei – conducator proiect, Dan Tudor Truica – coordonator proiect, Alexandru Marinete – sculptor, Iulian Mita, Gina Cimpoca, Florentina Rizea, Adrian Ghidu si Ioana Enescu – arta monumentala.