Patrimoniul arhitectural

moNUmente UITATE (1)

Castelul (Bethlen-Haller) Jidvei

Comuna Cetatea de Balta

      Actualul castel datează de la sfârșitul sec. al XVI-lea – prima jumatate a sec al XVII-lea. Anul exact al începerii constructiei, la fel ca si beneficiarul, sunt incerte.
      Construcția se încheie în jurul anului 1624, când domeniul îi aparține lui István Bethlen de Iktár, fratele guvernatorului Transilvaniei, Gabriel (Gábor) Bethlen de Iktár.
     Castelul iese din posesia familiei Bethlen de Iktár și în 1785 Gábor Bethlen de Bethlen cumpără domeniul de la Cetatea de Baltă, împreună cu cel de la Iernut. Îl vinde în același an fratelui său, Miklós. Acesta renoveazp castelul în 1773, adăugându-i elemente decorative baroce, cum ar fi frontonul de deasupra intrării principale, astăzi dispărut.
     Ultimul proprietar din familia Bethlen de Bethlen a fost Márkus Bethlen. Domeniul este vândut de acesta în a doua jumătate a sec. al XIX lea familiei Haller, în posesia căreia rămâne până în momentul exproprierii din 1948.
     În perioada comunistă, castelul a avut diverse funcțiuni, până când a fost transformat în secție de șampanizare aferentă IAS Jidvei. Desigur, această conversie a însemnat dispariția pieselor originale de mobilier și a decoratiilor.
     După 1989, castelul este retrocedat familiei Haller, care îl vinde mai departe familiei Necsulescu, proprietarii Jidvei Functioneaza în continuare o perioada ca sectie de șampanizare, dupa care, în 2003, se încep lucrarile de restaurare și reamenajare a ansamblului pentru o destinație mai apropiată de cea inițială.
     Castelul nu ofera posibilitati de cazare, vizitarea acestuia se face doar in circuit inchis (pe baza de rezervare telefonica). Este amenajata o sala unde se pot degusta soiuri de vinuri locale sau specialitati culinare gatite in bucataria castelului.
     Tot aici putem vedea o serie de obiecte rare: armuri de cavaleri, samovare, o colectie de ceasuri de perete, mobilier pictat, picturi in ulei.

Un exemplu, aproape in totalitate fericit, al recuperarii unui trecut care ne apartine. 
Bine ar fi sa constatam acelasi lucru si in continuarea calatoriei noastre. Pe curand !

   Proiectul moNUmenteUITATE îşî propune realizarea unei arhive de imagini şi informaţii despre reşedinţele nobiliare extraurbane din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş şi aducerea acestor monumente, astăzi aparent uitate, în atenţia publicului, în speranţa că destinul lor va fi deturnat şi ele vor fi salvate de la ruina şi dispariţie.

       Este vorba despre vaste ansambluri nobiliare datând din secolele XVII-XIX, aflate în zone rurale mai mult sau mai puţin accesibile, care au în centru palate impunătoare, de dimensiuni variabile şi stiluri din cele mai diferite, înconjurate de anexe (fortificaţii, grajduri, bucătării, grânare) şi de grădini şi parcuri cândva atent îngrijite. Expropriate la începutul regimului comunist, aceste ansambluri au primit de cele mai multe ori întrebuinţări improprii, care au dus la deteriorarea lor, iar după 1989 multe dintre ele au fost lăsate în paragină.

       Dintre cele peste 300 de ansambluri nobiliare care au supravieţuit până în prezent, prea puţine se restaurează: acoperişuri prăbuşite, ce lasă cale liberă umezelii să se infiltreze în ziduri, clădiri dezbrăcate de tencuială, ziduri ţinându-se în picioare împotriva aşteptărilor. În mijlocul ruinei generale, răsar spectaculoase ancadramente de piatră, sculptate cu meşteşug cu secole în urmă, surprinzătoare tavane casetate din lemn sculptat, păstrându-se în vechi şcoli abandonate, picturi murale renascentiste, sobe împodobite cu blazoane şi motive vegetale luxuriante, piese de mobilă desperecheate. La acestea se adaugă arborii rari şi traseele aleilor din parcuri, serele din metal şi sticlă înghiţite de vegetaţie, lacurile şi podurile şubrede, statuile pe care creşte muşchiul. Nimic nu te pregăteşte pentru întâlnirea cu aceste opere de artă şi fragmente de istorie, nici drumurile de ţară, nici aspectul placid al satelor, care ignoră sau de multe ori ascunde prezenţa monumentului istoric.

        Proiectul este derulat de Asociaţia ARCHÉ şi se află sub patronajul Departamentului de Istoria & Teoria Arhitecturii si Conservarea Patrimoniului din cadrul Universitatii de Arhitectura si Urbanism Ion Mincu.

Echipa

 Coordonare:

prof. dr.arh. Anca Brătuleanu

Arhiva:

• Cristina Chira (absolventă a Universităţii de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu, Facultatea de Arhitectură)
• Anca-Raluca Majaru (absolventă a Universităţii de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu, Facultatea de Arhitectură)
• Irina Leca (absolventa la Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie, Secţia Istoria Artei)
• Alexandra Stoica (absolventă a Universităţii de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu, Facultatea de Arhitectură)
• Ileana Oprescu (absolventă a Universităţii de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu, Facultatea de Arhitectură)
• Radu Florea (absolvent al Universităţii de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu, Facultatea de Arhitectură)