Lângă Păcuiul lui Soare...(2)

România, țara mea frumoasă

Lăcașuri de credință și simțire românească

Mânăstirea Dervent

Așezământul este o ctitorie a monahului Elefterie Mihai (1929-1936) 

ridicată pe locul unui cimitir creștin.

Am ajuns aici, pentru prima oară, în 2011...

Biserica, în formă de cruce, 

a fost construită după planurile arhitectului N. Săvulescu (Călărași).

Hramul bisericii este Sfânta Cuvioasă Parascheva, pe 14 octombrie.

Pictura bisericii a fost realizată în anii 1970-1980.

     Toamnă dobrogeană...

 Drum, străjuit de nuci bătrâni, spre Izvorul Tămăduirii. 
Frumos pictat în toamna auriu-ruginie.

 Paraclisul Izvorului Tămăduirii.

"Cu vrerea Tatălui, Cu bunăvoinţa Fiului şi cu împreună lucrarea Duhului Sfânt, în timpul păstoririi Î.P.S. Arhiepiscop Teodosie al Tomisului, stareţ al mănăstirii Dervent fiind P.C. Protosinghel Andrei Tudor, s-a ridicat acest paraclis în cinstea Sfântului Apostol Andrei, care printr-o minune a făcut să izvorască acest izvor tămăduitor. Lucrarea s-a executat după planul arhitecţilor Teodor Ion, ing. George Oprea şi Dan Corneliu din Constanţa, prin osteneala obştii Sf. Mănăstiri, şi s-a pictat de către pictorul Adrian Botea pe cheltuiala D-nei Anicuţa Toader din Bucureşti, sfinţindu-se la data de 14 septembrie 2003. Scrie Doamne în Cartea Vieţii pe ostenitorii mănăstirii şi pe toţi binefăcătorii acestui Sfânt aşezământ."

Cetatea rândunicilor...





Ziduri ca de cetate...a vechiului Dervent de pe timpul romanilor.

Porți deschise....spre liniște și pace sufletească. 
Spre alte zări de cunoaștere spirituală. Și umană deopotrivă.

***

....am revenit mai apoi, peste exact opt ani.

Spre amurgul unei duminici de octombrie...

Aproape de finalizare, noua biserică.