Romania de-altadata
Colectii si Colectionari
Inscrisuri de toate felurile
Calendar pe anul 1981.
Emis de Romaniafilm cu prilejul
Festivalului Filmului la Sate
decembrie 1980 - ianuarie 1981
Astazi, dl. Cornel Latcau mi-a facut un cadou minunat
daruindu-mi o imagine care mi-a trezit dragi amintiri.
Si nostalgii; dupa anii, lipsiti de griji, ai copilariei mele.
Pana pe la varsta de 13 ani nu a existat vacanta de vara in care sa nu
fiu prezent, pentru o luna, la bunicii materni din comuna Darmanesti
(de Prahova, pana la reforma administrativa din 1968, apoi de Dambovita).
Sunt atatea lucruri de povestit, atatea locuri si intamplari magice de rememorat.
Azi, va voi povesti despre Caravana cinematografica.
Comuna, desi este situata la doar 16 km. de Ploiesti, nu a fost electrificata
decat tarziu, spre sfarsitul anilor '60. Lumina aveam de la lampile cu gaz,
acum daca ma gandesc, un intreg univers al gesturilor si obisnuintelor
de zi cu zi...
Saptamanal, la caminul cultural, in 2 sau 3 seri (nu mai retin exact)
venea "filmul in sat".
Si nu ratam nicio ocazie...
Mergeam la fiecare "spectacol", insotit de bunica mea avida, in anii mai linistiti
ai batranetii, dupa citit si, mai nou, peliculele cinematografice.
Bunicul era tare nemultumit pentru escapadele noastre; nu le interzicea dar incerca
sa puna stavila cheltuielilor "fara rost".
Eram saraci, aveam de-ale gurii, nu si bani lichizi...
Asa incat, bunicuta mea vindea in sat fie oua (de la gainile din ograda), cu duzina
fie nuci (din livada noastra) cu suta de bucati.
Si cand se terminau si aceste variante apelam la scosul monedelor de 3 lei
din pusculita; cumparata in fiecare an de la Targul de Sfanta Maria.
Tinut pe islazul aflat chiar in fata casei.
Am vazut multe filme, si colorate si alb negru. Productii din Franta si Italia
(de genul Fanfan, Capitanul Fracasse) dar si din URSS sau Coreea de Nord.
La unele am ras, la altele mi s-au umezit ochii.
Si daca este ceva de care sa-mi amintesc intr-un mod special nu trebuie
sa stau prea mult pe ganduri...
Drumul de intoarcere acasa, sub un cer atat de incarcat de stelele verii,
nu-l voi uita niciodata. Si mai presus de toate...cantul greierilor !
Acum, casa s-a daramat (a apucat toate marile cutremure, incepand cu cel
din 1940) iar atatia oameni dragi mie nu mai sunt nici ei.
Batranii nuci si merele si gutuile puse pe godin, toamna, au ramas
demult in urma...
Multumesc Cornel
pentru ca m-ai facut sa ma intorc, fie doar si scriind aceste randuri, in timp.
Caci, alftel, nu se mai poate !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu