Lansare de carte
Alina Pavelescu
Pavilionul Central, Romexpo, București
19 noiembrie 2016
În mijlocul Bărăganului, viața are propriile reguli,
căpătate de întreaga suflare a satului prin ani și ani de obiceiuri, mai mult
sau mai puțin potrivite unui trai liniștit, așezat pe făgașul istoriei și al
credinței. Însă când secretara primăriei se îndrăgostește, lucrurile nu pot
rămâne la fel, desigur. Pornită pe un drum al schimbării, ea întâlnește pe
bătrâna Stoltz, deținătoarea unui număr impresionant de acareturi ancestrale,
ca orice babă la casa ei, dar și de miraculoase soluții pentru o întrebare fundamentală:
ce rost poartă sufletul omului?
"Visele oamenilor au oase de sticlă, atât de fragile, încât
adeseori nici înşişi visătorii nu au curajul să şi le pipăie, atât de
transparente, încât, atunci când le visezi, nu pe ele le vezi, ci doar pe tine
prin ele. Dar hultanii, cei consacraţi şi cei în devenire, reuşesc întotdeauna
să prăduiască visele altora. Le dau obsesiv târcoale, nu pentru că i-ar
interesa cum arată scheletul transparent al viselor, nici pentru că, atunci
când rămân singure, visele se aprind şi îşi strigă pe nume stăpânii rătăciţi,
nici măcar dintr-o poftă sadică, fiindcă le-ar plăcea sunetul cristalin al
osului de vis fărâmat, ci, pur şi simplu, pentru că orice carieră de hultan are
nevoie de o cauză fondatoare. Chiar dacă n-au învăţat-o nicăieri – n-am auzit
să existe vreo şcoală care dă doctorate în hultanism, asta e mai degrabă o
vocaţie, hultanul e artist în felul lui – ei ştiu din instinct că la fundaţia
oricărei opere din lumea noastră, fie şi a uneia mediocre, trebuie să îngropi un
vis.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu