Dacă există ceva care poate vorbi mai bine despre mine,
Rodica Benintendi, acel ceva îl reprezintă lucrările mele.
Creațiile mele se adresează oamenilor care știu sau vor să
afle că arta este dătătoare de satisfacții, iar darul acesta special l-am
primit, copil fiind, de la talentații mei profesori Deac, Mătăsăreanu,
Mărgărit, Ghemes, Bulacu și mulți alții în școlile pe care le-am urmat.
Adevărați maeștri ai frumosului, profesorii mei… M-am considerat privilegiată
de soartă atunci când aceștia mi-au
vorbit, cu inima celor îndrăgostiți de frumos, de procesul prin care un
individ, aparent ca oricare altul, transformă un material brut în ceva unic și
emoționant.
Pentru a mă desăvârși, am continuat transformarea mea de la
etapa aspirantă la care mă aflam la sfârșitul anilor ’90, alături de mari dascăli ai vremurilor,
la Florența, în Italia.
Am trecut printr-o metamorfoză determinată de Focardi G., un
artist care m-a ajutat să-mi descopăr latura misterioasă și disponibilitatea de
a nu mă opri asupra unui singur mod de a mă exprima. Drept pentru care m-am
exprimat prin lucrări murale, lucrări pe pânză de mari dimensiuni realizate cu
diferite tehnici, pictură textilă pe diferite feluri de suporturi (haine de
ocazie, încălțăminte și, nu în ultimul rând, pictura manuală pe draperii și
perdele). Am înțeles astfel că realizez lucrări unice.
Strict pictural, viziunile mele se configurează asemenea
viselor, îndrăznelii și stridențelor, se armonizează reciproc și totul devine
posibil, așa cum se întâmplă de cele mai multe ori în vis. În acest context am
văzut și am putut medita la modul în care ideile demonstrează procesul
fundamental al ființei umane, închipuind forme, gânduri, vise.
Fără emfază și afectare, am vrut ca pictura mea să rezoneze
cu interiorul privitorului, înainte de a fi contemplată vizual. Apetitul meu
pentru culoare mă îndeamnă la etalarea unei tonalități vii, a unei efervescențe
a culorii pe care nu o descoperi decât în lucrările mele. Culoarea pentru mine
este o petrecere.
Am îndrăznit să aspir la un rafinament subtil și pentru
acest lucru folosesc aur, argint sau cupru, într-o manieră mai puțin obișnuită.
Pentru că am îndrăzneala visului am creat o tehnică mixtă, generic spus este de
fapt o combinație a tehnicii “Grisaille”, tehnica prin care, la bază, o imagine
este executată în întregime în tonuri de gri și este realizată astfel încât să
poată produce iluzia unei sculpturi sau a unui relief. Am modificat acest
concept, încercând să păstrez iluzia formelor ieșite din cadru. Pe aceeași
pânză folosesc culori de ulei care îmi creează confortul și aspectul mătăsii,
alături de culorile foarte versatile acrilice, care, prin intensitatea paletei
de culori, îmi astâmpără setea de culoare.
Desăvârșesc multe din lucrările mele prin suprafețe, linii
în relief. Pentru mine, acest gen reprezintă un spațiu al libertății,
nonconformismului și al unicității. Mi-am dorit, performanțe tehnice și
amprenta personală în toate lucrările mele, cu mesaj sonor, în contrast cu
aparența mea structură sufletească introvertită.
Chiar dacă sunt o visătoare, nu doresc să mă cantonez într-o
formulă artistică și voi continua să explorez noi modalități de expresie, să
transmit permanent emoție, în toate formele ei.
Sunt departe de desăvârșire, dar tot ceea ce fac mă ajută să
mă simt vie, intensă, profundă, mai bună ca om. Rețeta este simplă… Îmbinarea
talentului cu ambiția și exercițiul, concentrarea și dorința de a atinge o nouă
dimensiune.
Am îndrăznit să visez și cu smerenie recunosc că încă nu am
spus totul.
Perfecțiunea nu există?!!? Totuși, o caut!
***