De pe ecranele cinematografelor de-odinioară
Cinemateca
Virgil Calotescu ne demonstrează încă o dată că cinematograful începe cu documentarul
(Acțiuneea Autobuzul cu Irina Petrescu și Ion Dichiseanu).
Prima dintre producțiile ieșite din comun ale anului: Cîntarea României,
opera a doi documentariști, D. Done și I. Moscu.
Un western românesc este pentru noi, oricum, un gen inedit
(Profetul, aurul și ardelenii de Titus Popovici și Dan Pița).
Un film în care destinele umane sînt supuse celui mai înalt voltaj tragic
(Urgia de Fl. N. Năstase, Andrei Blaier și Iosif Demian).
La al doilea său film, Alexandru Tatos continuă să investigheze, cu armele ficțiunii,
realitatea (Rătăcire, cu Ioana Pavelescu și Dan Nițu)
Andrei Blaier a făcut întotdeauna parte din generația filmului de actualitate
(Trepte pe cer, cu Silvia Popovici și Petre Gheorghiu).
Mircea Danieliuc rămîne, și cu al doilea film, mereu în modernitate, în mediul citadin,
în filmul de introspecție (Ediție specială, cu Ștefan Iordache)
Pentru Geo Saizescu, comedia este o "profesiune de credință"
(Eu, tu și Ovidiu, cu Violeta Andrei și Florin Piersic).
După Muntele ascuns, Andrei-Cătălin Băleanu la o a doua apropiere,
mai puțin de fericire, cît de realitate (E atît de aproape fericirea).
Un nou moment al filmului, prin tradiție, numit "cu și despre tineri"
(Septembrie de Timotei Ursu, cu Anda Onesa și Geo Costiniu).
Fără a confunda vibrația sentimentului patriotic, autentic, cu grandilocvența și
ostentația (Pentru Patrie de Sergiu Nicolaescu, cu Ileana Popovici și Cristian Sofron)
Dramele individuale și drama colectivă cuprinse în anul 1907
(Mînia de Mircea Veroiu, cu Mihai Mereuță).
Inițial: ideea de a dedica un film maistorașului Aurel...
(Aurel Vlaicu de Mircea Drăgan, cu Gabriel Oseciuc și Rita Feldmayer).
Pornind de la una din cele mai solide cărți ale acestui ultim deceniu...
(Doctorul Poenaru de Dinu Tănase, după romanul lui Paul Georgescu.
Cu Victor Rebengiuc și Leni Dacian).
