luni, 16 decembrie 2019

Pe simezele constănțene: Ignat - ritualuri străvechi




Arta plastică contemporană românească 


Tomis Mall, Art Gallery, Constanța 


20 decembrie






Exponatul lunii decembrie




Muzeul Național al Banatului 


Timișoara 


decembrie 2019




    Lampa din argint expusă în luna decembrie la Muzeul Național al Banatului a fost realizată la începutul secolului XX într-un atelier din Sankt Petersburg.
    Acest obiect de artă decorativă ilustrează interesul aristocrației și marii burghezii din Sankt Petersburg pentru fast și decor. Lampa are ca piesă centrală o cochilie mare de melc marin (Turbo marmoratus Linnaeus, 1758), puternic lustruită pentru a se îndepărta stratul extern, astfel încât să fie vizibil stratul sidefat, care îi conferă un aspect distins.
    Dimensiunile cochiliei se încadrează în categoria medie pe care o poate atinge specia, având 14.8 cm înălțime și 14.6 cm lățime.
    Exponatul a fost achiziționat în acest an și constituie o excepțională piesă de artă decorativă, lampa din argint cu melc prezentând certe valențe artistice în cheie Art Nouveau.

Din România de la Argeș, din curtea lui Urmuz




Gheorghe Păun 


Cercul Militar Național, București 


19 decembrie 2019





Dan Hatmanu - Catalog de colecție




Lansare de carte 


Minola Iutiș 


Muzeul de Artă Iași 


18 decembrie 2019





Tadeu Petriceicu Hasdeu – 250 ani de la naștere




Muzeul Național al Literaturii Române 


București 


17 decembrie 2019




    Muzeul Național al Literaturii Române vă invită marți, 17 decembrie 2019, ora 16:00,  în  Sala  Perpessicius  a sediului din Str. Nicolae Crețulescu nr. 8, la Simpozionul Tadeu Petriceicu Hasdeu – 250 ani de la naștere. La eveniment vor participa : Nicolae Mareș, Vasile Malanețchi (Chișinău) și Octavian Onea. Moderator: Luigi Bambulea
    Tadeu Hasdeu, fiul lui Ion Hasdeu și al Margaretei Piorkuszewski, s-a născut în Polonia, în 1769, chiar cu un secol înaintea nașterii, în 1869, a strănepoatei sale, Iulia Hasdeu.
    La vârsta de 17 ani, ca urmare a unei aventuri amoroase, fugea din Polonia și intra în armata austriacă. Promovat la gradul de locotenent și decorat pentru bravura sa, purtându-și sacul plin cu poezii pe care, fericit sau nefericit, copil sau bătrân, nu va înceta niciodată să le scrie, revenea în Polonia și se căsătorea cu o domnișoară din ilustra familie Denhof. Din această căsătorie, care a fost de scurtă durată, l-a avut pe Tadeu, în 1806. La scurt timp se recăsătorește cu o frumoasă evreică  și vor avea împreună  doi băieți: Alexandru (1811-1872) și Boleslav (1812-1886).
    Dintre cei trei fii, Tadeu, a intrat foarte tânăr în garda imperială rusească, și s-a afirmat cu multă distincție în războiul împotriva turcilor în 1828. A fost colonel și comandant de regiment la vârsta de 30 de ani, dar după pierderea logodnicei sale, a renunțat la tot, s-a retras la țară și a murit într-o izolare completă, lăsându-l moștenitor pe valetul său.
Tadeu Hasdeu a murit în 1835 la vârsta de 66 de ani.
    În literatura poloneză, Tadeu Hasdeu este cunoscut aproape exclusiv prin două volume de traducere a teatrului lui Kotzebue, o traducere magistrală după opinia atât de autorizată a lui Bentkowski.

"un pictor normal în mijlocul unei lumi întoarse pe dos"




Arta plastică contemporană românească 


Nicolae Gârbaciu (1886 - ?)





    Spre deosebire de alţi pictori ai generaţiei sale, de la Nicolae Gârbaciu nu ne-au rămas decât puţine mărturii. Se ştie că s-a născut la Grindeni – Bălţi, la 1 ianuarie 1886, şi că şi-a desăvârşit studiile la Academia de Arte Frumoase din Iaşi între 1917-1920, la clasa lui Octav Băncilă.     
    Între 1920-1922 a urmat cursurile Academiei libere la Bucureşti unde a lucrat cu Ştefan Popescu şi Arthur Verona. În perioada interbelică s-a stabilit la Braşov, iar între anii 1946-1947 ar fi participat la Saloanele Tinerimii Artistice. Se ştie că între 1940 şi 1959 a organizat o serie de expoziţii personale la Bucureşti, în care dominante au fost portretele şi peisajele.
    Un articol de la sfârşitul anilor ‘50 al lui Ion Frunzetti, dedicat operei lui Gârbaciu, ne dezvăluie un pictor normal în mijlocul unei lumi întoarse pe dos. El îi remarca instinctul sigur, preferinţa pentru genurile cele mai uzitate ale picturii tradiţionale (peisajul, natura moartă şi portretul), armoniile cromatice expresive, chiar şi inegalităţile, însă în general "deplina sinceritate a tuturor lucrărilor sale”, pentru a-l contrapune tacit "celor ce fac compoziţie reuşită”, poate o aluzie voalată la arta grandilocventă, angajată a momentului.
    Majoritatea lucrărilor ce figurează acum în licitaţia Goldart poartă datarea şi amprenta stilistică din perioada analizată de Ion Frunzetti în articolul său şi este posibil ca acestea să fi participat la expoziţia menţionată, încât picturile de azi pot fi pe deplin caracterizate cu vorbele de atunci: "pictura lui nu e conceptuală, uscată, ci dimpotrivă musteşte de sevă, de plenitudine, de bucuria de a trăi. În faţa priveliştii (Stradă la Tulcea, Din fereastră, Podul) el nu are nostalgii, nici tristeţi, nici regrete fals paradisiace: priveliştea e cum e şi frumuseţea ei stă în faptul că poate fi gustată cu ochii lacomi de culoare şi lumină, care o converteşte în giuvaer de smalţ viu”. În naturile statice (cu flori galbene, cu cărti, cu vase) "Gârbaciu nu vrea decorativul; lui îi trebuie materialitatea deplină, tridimensională şi perceptibilă tactil a lumii reale...”. Autoportretul, mai construit decât "Şirato” (portret cu unele reale calităţi, dar nu la înălţimea temei), păcătuieşte prin caracterul timid, cam şcolăresc al articulării limbajului, infinit mai spontan în peisaje.
    Caracterizându-l pe autor drept un tonic, "ca vinul bun şi aerul de munte”, Frunzetti îşi încheia articolul cu urmatoarea recomandare: "kafkienii şi sinucigaşii eventuali ar face bine să ocolească expoziţia, căci ar putea risca să se tămăduiască de pesimism”. 
    În comunism, Gârbaciu, care a dat socoteală pentru inadaptabilitate prin recluziune, a găsit, pe lângă pictură, şi o altă cale de a ocoli pesimismul, preferând exilul. A emigrat, se pare, în America, unde la fel de discret precum a trăit în ţara natală s-a stins la o dată necunoscută.








***


Pliant - catalog expozițional, 
Sala Galeriilor de Artă ale Fondului Plastic, Calea Victoriei 132, București.
15 martie - 4 aprilie 1959.